Cînd deschizi site-ul Guvernului (www.gov.ro), jumătate din ecran este ocupat de un dreptunghi albastru pe care se află o poză mare a premierului, alături de un fel de titlu cu litere de-o şchioapă: "Legea salarizării unice este aşteptată de toţi românii pentru că aduce bun simţ şi dreptate în sistemul public de salarizare". Dedesubt, un citat din dl Emil Boc în legătură cu aceeaşi lege: "Am vrut încă o dată să transmit membrilor grupului de lucru că la nivelul Guvernului am discutat propunerile pe care ei ni le-au anunţat şi formulat cu privire la posibilitatea de a avea legi separate pentru anumite agenţii şi structuri guvernamentale". Nu se înţelege mare lucru, dar " vorba lemnului! " este reiterată preocuparea pentru salarizarea din sistemul bugetar.

De cînd a preluat mandatul, actualul premier a lansat două teme asupra cărora a tot revenit: cumulul pensie-salariu şi diferenţele de salarizare ale bugetarilor. Pe prima a abandonat-o, pe a doua o reia de cîte ori are ocazia, deşi la lege se tot lucrează şi se negociază, iar dl prim-ministru trăieşte cu senzaţia că "românii o aşteaptă" ca pe un act de mare dreptate socială. E curios că liderul unui partid care face parte din familia popularilor europeni (şi chiar a mizat pe această apartenenţă în campania pentru europarlamentare), numiţi şi "conservatori", defilează cu asemenea preocupări caracteristice mai degrabă unui partid de stînga. Dar ar fi absurd să cerem partidelor şi guvernelor româneşti coerenţă ideologică, nici unul n-a avut: guvernul Adrian Năstase (considerat de centru-stînga) a privatizat pe rupte şi a construit capitalismul sălbatic (sau "de cumetrie", Ion Iliescu dixit), iar guvernul (liberal?) condus de Călin Popescu-Tăriceanu a aruncat cu bani publici în stînga şi-n dreapta din raţiuni electorale (inclusiv pentru salarii şi sporuri mari în sistemul bugetar, făcînd numeroase angajări de