Pietre roase de timp, ziduri groase care învăluie o istorie milenară, o cetate sfântă, cu o mare încărcătură mistică pentru evrei, creştini şi musulmani, un amestec de culturi, tradiţii şi cutume, care te poate năuci, astfel se arată Ierusalimul. Sursa: Simona Chiţan

Dacă pentru evrei, cetatea Sionului reprezintă centrul spiritual, prin templul lui Solomon, pentru musulmani, Ierusalimul este a treia capitală sfântă după Mecca şi Medina prin sanctuarele de pe Muntele Moria (Domul Stâncii şi Moscheea El-Aqsa), iar pentru creştini este locul în care a fost răstignit şi a înviat Hristos.

Vechile pietre ale oraşului, numeroasele aşezări istorice, altare şi locuri de rugăciune din sinagogi, moschei, biserici, toate stau mărturie a credinţei nestrămutate a fiecărei comunităţi. Localnicii se roagă în felul lor, la anumite ore, iar rugăciunile, clopotele care vuiesc din toate părţile, strigătele muezinilor din vârfurile minaretelor fac ca întreaga cetate să devină, în prag de seară, o imensă litanie care se înalţă către cer.

CUM AJUNGI, UNDE STAI ŞI CE VIZITEZI

Dacă prinzi şi un apus de soare, care se revarsă cu lumini de foc, peste zidurile cetăţii vechi, dacă auzi şi cântecul sfâşietor al pelerinilor creştini care refac pe Via Dolorosa, cu o cruce mare, din lemn, ăn spate, drumul spre Golgota, când, peste toate, parcă răsună strigătul de pe cruce: „Eli, Eli, lama sabatahni?” (Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?), senzaţia este cutremurătoare.

„Domnul a plâns”

Dacă poposeşti în Grădina Ghetsimani, printre ramurile măslinilor statuari, de peste 2000 de ani, cu trunchiuri de o circumferinţă impresionantă, în liniştea nefirească a livezii, simţi cu atât mai dureros vorbele şoptite ale lui Iisus, înainte de răstignire: „Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu pre