Daca luam in calcul numarul facultatilor, peste 600, si miile de licentiati, pe banda rulanta, din fiecare an, am putea spune ca Romania este o tara cu forta de munca inalt calificata, o tara de intelectuali.
Daca, pe strada, arunci o piatra in sus ai mari sanse ca ea sa cada in capul unui licentiat si, cu o probabilitate asemanatoare, chiar in capul unui absolvent de master.
Daca ne uitam insa in societatea romanesca vom constata ca, dimpotriva, Romania este o tara cu performanta intelectuala mediocra, exportatoare preponderent de forta de munca necalificata, cu exceptia catorva domenii foarte deficitare in UE, de exemplu medicina.
Avem o gramada de licentiati agramati, incapabili sa puna in practica teoria, multa, putina, cata stiu si ei. Avem o multime de licentiati care muncesc intr-un cu totul alt domeniu decat cel pentru care au diploma pusa in cui, de exemplu, absolvente de Drept sau Relatii Internationale angajate ca secretare. Nu-si gasesc loc potrivit specializarii pentru ca sunt slab pregatiti, dar si pentru ca sunt mult prea multi, cifrele de scolarizare neavand nicio legatura cu cererea reala de pe piata muncii.
De fapt, in Romania, cand nu ai altceva mai bun de facut, de exemplu bani, sau i-ai facut deja si tipa in tine orgoliul parvenirii cu patalama, cele 600 de facultati de-abia te asteapta sa-ti livreze o diploma pe bani, la zi sau la distanta, fara cine stie ce exigente.
Inflatia aceasta de absolventi pe banda rulanta care nu stiu mare lucru a demonetizat insasi notiunea de pregatire universitara. O diploma, o licenta nu mai reflecta excelenta, apartenenta la o elita profesionala, ci doar capacitatea financiara de a face fata unor taxe anuale, la o facultate de stat sau una privata. Cu cat creste numarul celor care au diploma cu atat scade valoarea acesteia.
Dar cum sa avem prod
