Despre marea nedreptate care i se face porcului în contextul actualei epidemii de gripă (numită în continuare „porcină", deşi în mod oficial i s-a dat numele de „mexicană") au apărut deja unele proteste în lumea civilizată.
Mă alătur şi eu acestor proteste, amintind următoarele lucruri:
1. Nu este pentru prima dată când porcul devine ţap ispăşitor pentru prostiile pe care le fac oamenii. Dacă vacile devin nebune şi păsările pier uneori cu milioanele în crescătorii sinistre, vina nu este a animalelor, ci a unei industrii alimentare intensive bazate pe productivitate, şi nu pe calitate sau respect al mediului înconjurător...
2. Porcul însă, la nivelul limbajului, plăteşte încă din Evul Mediu preţul cel mai greu pentru prostia umană. Să ne gândim doar la câteva expresii intrate în limbajul curent, gen „eşti un porc", sau „mănânci ca porcul", sau „ai făcut o porcărie", sau „la tine acasă e ca la porci", sau „ai să reuşeşti cutare lucru când o zbura porcul"... Lista acestor expresii este infinit mai lungă, ca să nu mai vorbim de unele locuţiuni precum „porc bătrân" sau „neruşinat ca porcul" etc.
Greu de spus cum a început totul. De ce, în ochii omului, unele animale sunt nobile şi altele merită dispreţul. Nimeni nu spune, de exemplu, „ai să reuşeşti când va zbura calul...". Poate pentru că în imaginarul omului există cai zburători, să ne gândim la Pegas... De ce nu se spune însă „ai să reuşeşti când va zbura vaca (sau şarpele, sau capra, sau măgarul)"Ă De ce trebuie să cadă beleaua şi accentul grav al insultei pe porc?
Fără îndoială, dacă ar putea reacţiona, porcul ne-ar reaminti două, trei lucruri de bun-simţ. În primul rând, că el este aliatul săracului, al ţăranului în special. Porcul mănâncă orice, este rezistent la boli, nu are mari pretenţii în materie de confort şi asigurră de sute de ani supravieţuirea ţăranul
