SUFLU NOU. O ieşeancă a reuşit să desfiinţeze prejudecata unora care credeau că saxofonul este un instrument la care pot cânta doar bărbaţii.

1 /.

În urmă cu şaisprezece ani, când abia intrase în liceu, Mirabela Bardan şi-a făcut curaj, a scos saxofonul din cutie şi a încercat primele acorduri. A fost dragoste la prima interpretare şi s-a hotărât să renunţe la cor pentru noua sa iubire.

Tatăl ei, compozitorul ieşean Constantin Bardan, era în culmea fericirii. Trecuse de multă vreme la clapele pianului şi abia aştepta momentul în care un moştenitor îi va prelua ştafeta la saxofon. În plus, a fost tot timpul de părere că o melodie cântată de o femeie la un instrument de suflat bate orice interpretare a unui bărbat. Ştie secretul, e sigur că la mijloc e vorba despre „căldură şi sensibilitate, înzestrări tipic feminine”.

„În perioada aceea era în mare vogă Candy Dulfer, cânta melodia «Lily was here”. Încurajată şi de tata, mi-am zis să încerc şi eu”, îşi aminteşte Mirabela prima întâlnire cu saxofonul.

Între polonic şi muştiuc

Nu a stat prea mult pe gânduri, a pus burta pe carte şi a învăţat abecedarul instrumentului la Şcoala Populară de Arte din Iaşi.

Primele apariţii pe scenă au fost alături de tatăl ei. Nu i-a fost chiar uşor, a trebuit să ignore privirile într-un ochi ale unora dintre bărbaţii spectatori şi pe invidioşii care scăpau printre dinţi câte o replică menită să o descurajeze: „Da, e loc şi de mai bine”. La început era destul de afectată de răutăţile şi de concluziile unora care credeau că „i-ar sta mai bine la cratiţă decât la saxofon”. Dar a învăţat să treacă peste neplăceri cu ajutorul tată lui ei, care a susţinut-o ne condiţionat.

Mirabela s-a hotărât să contrazică orice prejudecată a bărbaţilor legată de „instrumentele despre care cred unii că sunt doar ale