Într-o lume plină de trenduri, de fast dus la extrem, de fake-uri şi dress-coduri sofisticate, dublate de recesiuni, falimente, strategii politice şi de marketing, există o cultură plină de simboluri şi religie şi o sursă bogată de inspiraţie pentru Europa civilizată şi extravagantă.
Prea puţin important pentru consumatorul de etichetă şi de branduri de lux, dar vitală pentru cei care îşi spun „creatorii" acestora şi pentru marile case şi corporaţii europene, Egiptul pompează anual spre Occident tone de materii prime pentru industria construcţiilor, alimentară, farmaceutică, cosmetică, a hainelor şi a parfumurilor.
Am ajuns în Cairo înainte să văd Parisul! Nimic nu se compară cu oraşul preponderent islamic, în care stilul de viaţă este un concept vechi de vreo câteva mii de ani. La fel ca şi în celelalte ţări musulmane, pentru mulţi egipteni, viaţa şi moartea gravitează în jurul tradiţiilor şi ritualurilor religioase. În Cairo nu poţi şi nu ai cum să mergi singur. Poate părea paradoxal, este exotic şi romantic, oraşul pulsează dragoste şi mister. Trăieşti parcă deasupra lumii, în alt timp şi spaţiu, e fantastic, ireal, în ciuda aglomeraţiei de maşini şi a haosului de pe străzi pe care trebuie să le înveţi repede.
Primul lucru care te izbeşte în Cairo este amalgamul de miresme. Totul miroase puternic din interior spre exterior, în cafenele, în hoteluri, în camere, afară, pe stradă, tot oraşul transmite semnale olfactive care îţi rămân în creier pe viaţă. În Cairo nu poţi avea noţiunea timpului, totul te invăluie şi te atrage, nu ai timp să îţi urmăreşti tabieturile de european.
FASCINAŢIE
Nu mai ai timp nici măcar să te gândeşti dacă în locul în care eşti poate fi detonată o bombă sau poate avea loc un alt tip de atentat. Ciudat, dar nu m-am simţit deloc în nesiguranţă, nici măcar o secundă. În patru zile m
