Cineva mi-a spus zilele trecute că berea Ursus e cancerigenă sută la sută, fără discuţie. De unde aşa o informaţie, de unde atîta siguranţă, am întrebat. "De la OTV" " mi s-a răspuns. Cică era acolo un tip, Silviu Alupei, care ar fi explicat în detaliu cum vine chestiunea, "cu dovezi indubitabile". Cu ceva zile înainte primisem un e-mail în care eram avertizat că peştele numit pangasius (o destul de recentă descoperire a hipermarket-urilor, singurul peşte bun care se mai vinde la un preţ rezonabil) ar fi fost depistat de cercetătorii unui site ecologist (??) ca fiind o adevărată "bombă biologică". Că ar fi hrănit cu nu ştiu ce bacterii care-l fac să crească foarte repede în nişte ape, evident, poluate, dar nu cu orice, cu arsenic, DTT, dioxină şi alte vreo şapte otrăvuri. M-am întrebat imediat cum or supravieţui bieţii peşti şi sinistrele lor bacterii, printre atîtea şiruri de otrăvuri, şi dacă nu cumva, din motive concurenţiale, alţi producători de peşte au început să mănînce crap (în traducere din engleză).
Cam la fel a fost şi povestea cu iaurtul Danone care cică ar fi conţinut, la un moment dat, o cantitate de dioxină (un element aproape nelipsit în asemenea ştiri) peste standardele acceptate. Unele astfel de "informaţii" au devenit de-a dreptul incontestabile în rîndul opiniei publice. Încearcă să mai explici astăzi că apa de la robinet e potabilă. E adevărat că n-o fi prea bună la gust, că are prea mult clor, că n-o avea cel mai grozav conţinut mineral, aşa ca acela înscris pe etichetele tot mai scumpelor recipiente de plastic, pline cu apă. Dar să ne închipuim doar ce grozăvie ar fi dacă, în mod real, apa de la robinet dintr-un oraş atît de mare ca Bucureştiul n-ar fi potabilă. Ce scandal ar ieşi şi ce ar păţi compania Apa Nova care numai de prea multă popularitate nu poate fi acuzată.
Am dat doar cîteva mostre de atacuri informaţionale cu iz
