A făcut parte din frumoasa generaţie a Astrei care a ieşit vicecampioană. Răzvan Ionescu a fost atras de sport pe când avea 10 ani. Pe atunci, copiii făceau o pregătire fizică generală, erau trecuţi prin toate sporturile şi trimişi în direcţia spre care dovedeau cele mai bune aptitudini. Profil

Născut - 27 august 1970

Educaţie - Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport UVVG

Experienţă - Poloist, antrenor

Familie - Căsătorit, două fete

„Mie mi-a plăcut înotul. Am făcut un curs la Băile Sănătatea, cu regretatul Ioan Borza, dar prima dată am fost selecţionat la caiac. Tata a fost foarte încântat, mai ales că şi el practicase acest sport, apoi fusese antrenor. Cel care se ocupa de noi a plecat însă în Germania, iar eu n-am mai primit barca mult visată, din fibră de sticlă, am rămas cu cea de începător”, şi-a amintit fostul sportiv.

Din generaţie cu potenţial

Traiectoria i s-a schimbat după ce Aurel Zabu l-a selecţionat în echipa de polo. Deşi optase pentru acest sport cu doi ani mai târziu decât ceilalţi colegi, a recuperat repede, datorită seriozităţii şi a tradiţiei sportive din familie. „Asta m-a ambiţionat mult. La 13 ani eram titular, iar la 14 am devenit golgeter. Au fost ani frumoşi”, a rememorat Ionescu.

A făcut pasul către formaţia de seniori când a împlinit 17 ani. Garda veche, mai în vârstă cu un deceniu, cu Ghiţan, Brânzei, Marc, era încă pe baricade. Treptat, s-a făcut schimbul de generaţie şi tinerii au intrat în rol.

„Generaţia noastră avea potenţial, s-a văzut asta de când eram juniori. Vreme de patru ani, am fost tot timpul medaliaţi, de două ori cu aur, iar jumătate din noi eram la loturile naţionale”, a povestit Ionescu. După 1989, o parte a jucătorilor s-a dispersat însă prin ţară şi se punea serios problema continuităţii. „Preşedintele onorific Ioan Moş a făcut însă efortur