Din cauza infrastructurii inexistente, campionii români la sporturile de iarnă recurg la metode inedite de pregătire. Ţara noastră are o singură pistă pentru bob şi sanie, la Sinaia, care este impracticabilă. Cu puţin timp înaintea celei mai mari competiţii mondiale a sezonului hibernal, „tricolorii“ caută soluţii disperate pentru a se putea antrena. Mai sunt doar şase luni până la Jocurile Olimpice de iarnă de la Vancouver (Canada), iar loturile naţionale de bob şi sanie trag din greu. Pe uscat... pe şenile, pe rotile, pe ce se poate. Condiţiile în care se antrenează cele două echipe sunt „primitive” şi încropite pe moment.

Aşa i-am găsit şi săptămâna trecută în timpul exerciţiilor de la Poiana Braşov, acolo unde timp de trei săptămâni au variat pregătirile fizice cu cele specifice. O mână de copii ambiţioşi şi plini de speranţe şi optimism, de o parte şi de alta, pentru care participarea la Olimpiadă este mai presus decât gândul la recompense materiale.

„Cei mai mulţi bani i-am luat la Cupa Mondială când am venit în primii 20. Adică 50 de euro”, spune unul dintre visătorii Olimpiadei la sanie.

După o încălzire pe stadion, cei cinci băieţi şi cele trei fete care alcătuiesc în acest moment lotul de sanie şi-au luat „obiectele muncii”, o sanie de simplu şi una de dublu, şi au trecut la treabă. Nu pe o pistă specială, ci chiar pe asfaltul care face legătura între drumul principal şi parcarea sălii de sport din Poiană. O sută de metri împărţiţi în trei viraje şi o coborâre mai abruptă, „încununată” cu oprirea, care are loc chiar pe drumul unde maşinile vizitatorilor colindă staţiunea.

Slalom printre maşini, câini şi tomberoane

„Liber?” Se aude strigând din vârful deluşorului, iar antrenorul face semn că nu se vede nicio maşină la orizont. Însă orizonul este îngust de doar o sută de metri, astfel că