Merită menţionată lenea cu ca­re presa financiară locală a preferat să preia textul Bloomberg pe nemestecate, în ideea că e musai să fie adevărat. Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Săptămâna trecută însă, câteva zeci de cuvinte arunca­te în grabă au creat o mini-furtună în toa­tă regula. Episodul merită examinat deoarece scoate la iveală disfuncţionalităţi ale mecanismului de circulaţie a informaţiei în pieţele financiare. Ce s-a

Merită menţionată lenea cu ca­re presa financiară locală a preferat să preia textul Bloomberg pe nemestecate, în ideea că e musai să fie adevărat.

Se spune că o imagine valorează cât o mie de cuvinte. Săptămâna trecută însă, câteva zeci de cuvinte arunca­te în grabă au creat o mini-furtună în toa­tă regula. Episodul merită examinat deoarece scoate la iveală disfuncţionalităţi ale mecanismului de circulaţie a informaţiei în pieţele financiare. Ce s-a întâmplat? Agenţia de ştiri Bloomberg a publicat săptămâna trecută un articol în care cita un raport al analiştilor de la Royal Bank of Scotland. Aceştia din urmă ar fi citat România ca fiind una din opt ţări cu risc ridicat de a declara incapacitate de plată a obligaţiilor externe (default). Fiindcă ecranele Bloomberg se află aproape pe orice birou de investitor sau trader de trezorerie care contează în lumea asta, ştirea a circulat rapid prin cercurile oamenilor interesaţi de pieţe emergente, în general, şi de regiunea Europei de Est, în mod aparte. Mai multor cunoscători li s-a părut că ceva era tras de păr şi nu tocmai în ordine. Cei care au putut citi analiza de la RBS au văzut că articolul Bloomberg era, într-adevăr, o exagerare. După presiuni ferme din partea BNR, agenţia a publicat o erată şi a făcut ce trebuia să facă de la bun început: a oferit context şi nuanţă informaţiei iniţiale, deşi asta i-a redus valoarea de şoc. Cum s-a ajuns aici?

În pr