Autorul imnului „O iubire alb-albastră“ a rememorat vremurile glorioase ale Ştiinţei, afirmând că acel cântec din anii ‘80, devenit imn al Universităţii, l-a gândit ca pe o explozie de bucurie faţă de fotbaliştii olteni.
- „O iubire alb-albastră“ este un imn al Universităţii Craiova, compus de dumneavoastră în anii de glorie ai alb-albaştrilor. Cum de v-a venit ideea sau cine v-a sugerat să-l faceţi?
- Nu mi s-a sugerat câtuşi de puţin... Aşa cum mulţi oameni au avut o pornire interioară de iubire faţă de Universitatea Craiova şi şi-o manifestau aruncându-şi căciulile în sus - ca într-un banc!, aşa mi-a venit şi mie într-o zi ideea cântecului pentru Ştiinţa. Era prin anii ‘80, eram bucuros de reuşitele echipei şi am scris ceva special pentru ei. Nu cred că pe vremea aceea exista vreo echipă românească să aibă un imn, iar eu am gândit acel cântec ca o explozie de bucurie. Un cântec pentru Universitatea Craiova! Nu l-am gândit ca un imn, dar iată că el a fost preluat şi a devenit un imn.
- Înţeleg că şi versurile vă aparţin...
- Muzica şi versurile, într-adevăr, îmi aparţin.
„Acum se cântă amândouă imnurile, al meu şi al lui Adrian Păunescu“
- „O iubire alb-albastră“, cum este cunoscut acum imnul dumneavoastră, a fost creat înaintea celuilalt imn al Ştiinţei, „Oltenia, eterna Terra Nova“ al lui Adrian Păunescu?
- O, sigur că da, cu mult timp înainte, dar tot în perioda aceea glorioasă a Universităţii. „Oltenia, eterna Terra Nova“ a avut însă altă pătrundere şi alt impact deoarece poetul Adrian Păunescu avea atunci la îndemână revista Flacăra şi Cenaclul „Flacăra“. Era în permanenţă cântat şi răspândit, ca să zicem aşa. Adrian Păunescu îl aducea pe Valeriu Penişoară la cenaclu şi acesta cânta mereu imnul acestuia... Eu, pe al meu, l-am cântat o dată... Acum după atâţia ani, se cântă amândouă imnurile, şi asta
