Romanele lui Duiliu Zamfirescu "Viaţa la ţară" şi "Tănase Scatiu" au avut succes încă de la apariţie. Pompiliu Constantinescu, unul dintre marii critici ai României, considera "Viaţa la ţară" ca fiind primul nostru roman (iar nu "Ciocoii noi şi vechi" al lui Nicolae Filimon), "cel mai odihnitor şi bine construit din romanele lui Duiliu Zamfirescu".
Ibrăileanu mergea mai departe şi propunea acelaşi roman "spre meditare prozatorilor începători, nu ca să-l imite, ci ca să facă cunoştinţă cu o nobilă privire şi tratare a vieţii". În ceea ce priveşte
"Tănase Scatiu", el s-a dovedit mereu actual. E principala lui virtute. Resipră în orice epocă. Dacă prototipul parvenitului naţional este Dinu Păturică, Tănase Scatiu ţine soclul statuii baronului local de astăzi. Ce ar însemna azi romanul "Viaţa la ţară"? În primul rând, parfumul câmpiei la Ciulniţei, undeva în marginea Bărăganului. Apoi lumea aşezată, patriarhală, ca "veşnicia" lui Blaga, născută la sat.
Lumea tihnită a Comăneştenilor: boierul Dinu Murguleţ, Saşa, Sofiţa,
Diamandula, Tincuţa, Mihai, Matei Damian, ţăranii Micu, Floarea...
SAŞA, FEMEIA IDEALĂ
... Dar mai ales Saşa, "amestec de poezie şi bun-simţ", personaj de care însuşi autorul (după cum îi mărturisea lui Titu Maiorescu) era îndrăgostit: "... cu bustul drept, încheiat în linii armonice, plin la piept şi în umeri, iar la brâu subţire, legat într-o largă panglică de mătase. Era aşa de sigură de sine, atât de fireşte vorbea şi se mişca, încât înrâurea pe toată lumea dimprejurul ei".
Ibrăileanu, critic, dar şi creator al unui personaj celebru, Adela, de asemenea, roman de mare succes, spunea că Saşa e "unul din tipurile cele mai ideale de feminitate din toate literaturile". Şi argumenta astfel: "Ar fi fost o fiinţă de duzină, dacă din sufletul ei, din toată fiinţa ei, n-ar radia acea căldură t
