Pe stil vechi, filosoful Constantin Noica s-a nascut la 12 iulie 1909. Pe stil nou, data devine 25 iulie. A murit la 4 decembrie 1987. Este inmormintat in curtea schitului din Paltinis. Acestea sint datele care cuprind biografia celui mai important ginditor roman. Cind, prin 1986, i-am cerut sa raspunda la un chestionar pentru "Opinia studenteasca" (tema principala a anchetei fiind "jurnalul intim"), Constantin Noica m-a indemnat sa recitesc "fisa clinica", pe care si-a intocmit-o - in lucrarea Spiritul romanesc in cumpatul vremii: sase maladii ale spiritului contemporan (Bucuresti: Editura Univers, 1978, pp.93-103) - si sa reproduc de-acolo fragmente din "biografia" sa. stiind ca e vorba, mai degraba, de un autoportret ironic, m-am conformat cu o stringere de inima. Eram avertizat ca, mult prea adesea, cititorii iau la propriu, literal si strimt, ceea ce e doar fanfaronada, exercitiu ludic, re-scriere de sine. Cert este ca Noica a refuzat constant - si oricui - sa ofere informatii "complete" despre biografia sa. Intr-un rind, a si marturisit cu oarecare trufie: "Nu am biografie, ci doar bibliografie". Tind sa-i dau intru totul dreptate, desi lucrarile sale sint departe de a fi niste confesiuni (cum voia Nietzsche). In conditii normale, viata lui Constantin Noica ar fi fost, ma gindesc, una terna, precum aceea a majoritatii filosofilor. Din pacate, nu i-a fost dat sa traiasca in conditii normale: a fost obligat la 10 ani de domiciliu obligatoriu (i-a trait in Cimpulung-Muscel) si la sase ani de temnita (intre 1958 si 1964). Noica si-a redactat majoritatea cartilor semnificative dupa 1970, adica dupa ce a implinit 60 de ani. Exista o marturie epistolara senzationala, pe care am comentat-o mai demult, intr-o epistola semnata de N. Steinhardt. In iulie 1969, cind implinea 60 de ani, filosoful si-a invitat prietenii la restaurant, a dat o masa bogata si a pronuntat (spre