Mii de oameni s-au călcat în picioare la Mărişel, la cea de-a 36-a ediţie a sărbătorii de la Crucea Iancului. Amintirea Crăişorului Munţilor şi a Pelaghiei Roşu este tot mai palidă în inima Apusenilor. Vremea mohorâtă, ploaia mocănească sau ceaţa care abia îţi permitea să vezi ceva la zece metri distanţă nu au speriat pe nimeni. Ba dimpotrivă: mii de oameni au venit azi la Mărişel, la Crucea Iancului, la tradiţionala sărbătoare a moţilor, care îl comemorează pe Crăişorul Munţilor, pentru că „i-a alungat pe unguri”.

Odată ajuns pe platoul de la Mărişel, te scufunzi într-o lume plină de kitsch: legea o fac papucii - „orice produs la 11 lei” - bijuteriile din fier „placat” cu argint, baloanele cu Tom şi Jerry, pistoalele şi coasele de plastic, haine aduse peste noapte din piaţă, jocurile de noroc, oalele din fontă sau parfumurile, „acompaniate” de cele mai noi manele, care răsunau din boxe amplasate „strategic” lângă standurile cu mici şi cârnăciori. Cât vezi cu ochii, nimic care să îţi amintească de faptul că eşti în inima Apusenilor.

„Pe Avram Iancu îl ducem peste tot cu noi”

Şi totuşi, undeva, într-un cort micuţ, nu departe de crucea pe care sunt înscrise cuvintele rostite de Avram Iancu în 1848 – „Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim” - există ceva legat de Crăişorul Munţilor: cocarde cu chipul său şi steaguri tricolore. Sunt aduse de la Cluj de Ana Văran. „De 30 de ani cu asta mă ocup. Am făcut drapele cât am lucrat la «România Muncitoare», iar după ce am rămas şomeră, am continuat”, spune femeia. „Facem marfă în funcţie de evenimente. Dar pe Avram Iancu îl ducem pese tot cu noi”, se mândreşte ea. 

Gazde discrete

Sătenii din Mărişel participă mai degrabă de pe margine la eveniment. Majoritatea privesc nedumeriţi la ce a ajuns sărbătoarelor lor tradiţională. „Pe vremea când eram eu