În copilărie şi-a folosit vocea pentru a cânta rock într-o trupă cu nume de suc. La maturitate a ajuns pe scena Operei. PROFIL

Născut - 1 decembrie 1968, Galaţi

Educaţie - Liceul de Muzică „Dimitrie Cuclin”, secţia pian şi Facultatea de Muzică, secţia canto

Experienţă - 16 ani de prezenţă scenică ca şi solist la Opera din Timişoara şi Opera din Bucureşti

Familie - necăsătorit

Povestea lui Octavian este a unui adult care şi-a petrecut doi ani din adolescenţă într-o trupă cu denumire de suc la modă, despre un solist care a ajuns să cânte în Africa şi despre acel cântăreţ care nu ezită să-şi pună casca în cap pentru a rula cu motocicleta pe şosele. O poveste care a început cu note de rock cântate în garajul unei case şi care, în acest moment, se scrie pe scena Operei Române din Timişoara.

Prima tendinţă muzicală

„Pe la 15 ani mi-am făcut propria formaţie cu nişte prieteni, repetam în casa bunicii bateristului, cântam Elvis, Shakin’ Stevens, iar eu eram la chitară şi voce şi da, eram formaţie în toată regula. Trupa se numea Quik, era un suc asemănător cu Cola care ne plăcea nouă foarte mult pe atunci”, şi-a amintit Octavian Vlaicu. În cei doi ani, trupa a făcut turnee prin ţară, dar cum şcoala era neglijată, cântăreţul a trebuit să părăsească acest vis adolescentin.

Decizia înţeleaptă a condus la terminarea liceului, apoi au urmat armata şi primele lecţii de canto cu baritonul Emil Pinghireac. Firul narativ al vieţii lui a continuat în mod natural pe linie artistică. Şi avea şi de ce. Tatăl său a fost balerin timp de zece ani, iar mama a activat tot zece ani în orchestră, la corn englezesc, apoi ca sufleor.

Carieră de 40 de roluri

Evoluţia sa artistică l-a dus până la Academia de Muzică din Chişinău sau la Opera din Bucureşti, şi totuşi, scena de la Opera din Timişoara