De la revoltele din Lhassa până la cele din Urumqi, modul de a acţiona al autorităţilor chinezeşti nu s-a schimbat deloc. Revolta izbucnită la Urumqi, în 5 iulie, s-a soldat cu cel puţin 156 de morţi şi mai bine de 800 de răniţi. Un bilanţ mult mai încărcat decât cel al răzmeriţei din Lhassa, în primăvara lui 2008, în care şi-au pierdut viaţa 18 persoane, alte 380 fiind rănite. Aceste evenimente au adus Chinei o nedorită notorietate.

Există voci care dau vina exclusiv pe cruzimea uigurilor şi care îndeamnă belicos să se răspundă violenţei cu violenţă. Acesta e rezultatul propagandei unilaterale promovate de Guvern. Orice manifestaţie violentă de pe urma căreia suferă civili nevinovaţi trebuie condamnată şi combătută.

Nu înseamnă însă că Guvernul poate recurge la acest pretext pentru a se sustrage obligaţiei sale de a-i proteja pe civili. Guvernanţii trebuie să rezolve aceste conflicte etnice într-un mod echitabil şi imparţial, pentru a evita accentuarea tensiunilor. Şi mai trebuie să prevină populaţia că există un potenţial pericol.

Confruntările de la Urumqi dintre protestatari şi poliţie, din 5 iulie, au început după-amiaza, în jurul orei 17.00, dar ştirea, dată de  agenţia oficială Xinhua, a apărut abia seara, la ora 21.00. Mult prea târziu pentru a avertiza populaţia locală asupra pericolului.

Cu toate acestea, în cursul zilei, pe un forum de internet au apărut ştiri despre situaţia reală. Toate, inclusiv comentariile pe marginea acestui subiect, au fost imediat şterse. Asta deoarece autorităţile stabiliseră deja că revoltele de la Urumqi au fost premeditate, că jafurile fuseseră organizate şi susţineau că deţin probe că toate au fost orchestrate de către disidenţa uigură din exil, prin intermediul internetului. Or, dacă guvernanţii aveau atâtea informaţii şi ştiau ce se întâmplă, de ce nu au prevenit popula