Vizita preşedintelui Barack Obama la Moscova marchează modificarea abordării relaţiei cu Moscova de către administraţia de la Washington. Oficialii americani au abandonat retorica neoconservatoare în favoarea unei atitudini realiste, cât se poate de pragmatice. Cum pe agenda Statelor Unite, printre priorităţi, se numără războiul împotriva terorismului şi ameninţările locale care vin dinspre Coreea de Nord şi Iran, preşedintele Obama a încercat să obţină sprijinul Moscovei pentru rezolvarea acestor dosare. La rândul său, Rusia a încercat să promoveze propria agendă, pe care se află blocarea scutului american antirachetă, oprirea extinderii NATO spre Est, recunoaşterea fostului spaţiu sovietic ca zonă de influenţă exclusivă a Moscovei. Din confruntarea celor două agende de politică externă nu putea rezulta decât un set de mici reamenajări şi confirmarea, este drept într-o altă stilistică, a mai vechilor poziţii.

Preşedintele Obama nu a făcut economie de gesturi care să capteze bunăvoinţa liderilor ruşi şi a opiniei publice din această ţară. A declarat că doreşte să vadă o Rusie puternică, paşnică şi prosperă cu care Statele Unite vor să coopereze pe termen lung. D-l Obama a evitat să se pronunţe public, abrupt pe teme sensibile, cum ar fi drepturile omului, libertatea presei etc. Accentul pus pe negocierea noului tratat START, opinează unii analişti de la Washington, urmăreşte detensionarea relaţiilor cu Rusia, inducându-se acesteia iluzia că a rămas o superputere, egală cu SUA. Aceste negocieri, însă, nu pot să facă din nou lumea bipolară, dar pot gâdila orgoliul Rusiei. Preşedintele Obama a încercat să obţină un cât de mic progres în dosarele în care s-a putut realiza acest lucru: Afganistan, dezarmare, arme atomice etc. Însă nivelul înalt al relaţiei cu Rusia nu va putea fi menţinut pe termen lung, chiar dacă preşedintele Obama va dori, iar răspunsul Mosco