Suveranul a apărut din tunel. Un efeb, abia dezlipit dintr-o fotografie cu James Dean retuşat gitano, a pătruns, încoronat de gelul regulamentar, pe gazon. Stadionul Santiago Bernabeu a gemut din 80.000 de vise de glorie. În aceeaşi clipă, s-au arătat semne grozave. Întinderea şi aşezarea lumii au luat-o razna. Hărţile şi buna rânduială a vremii
s-au dat peste cap. Spania s-a întins, ca un fulger, până la Hollywood. Anglia s-a răcit, s-a făcut mai mică şi mai străină.
Cristiano Ronaldo, fostul exilat de lux din Manchester, a fugit de sub escorta lui Ferguson, marele paznic de caractere, şi a sosit la Madrid. Acasă. La fotbal stilat, gândit în pase scurte şi un-doi-uri încărcate de ŕ propos-uri. Cristiano Ronaldo a fost primit la Madrid aşa cum sunt primiţi rătăciţii răscumpăraţi şi risipitorii plecaţi prin tărâmuri în care îi aşteaptă doar rugina şi regretul.
Dintr-o dată, mai toţi jucătorii legaţi, cu capul şi picioarele, de viitorul fotbalului s-au simţit fii rătăcitori şi risipitori. Şi au pornit-o spre casă. Spre Spania. Spre Madrid. Spre Real Madrid. Nu desculţi şi nu pe gratis. Însă direcţia de deplasare a cortegiului e afişată şi poate fi citită din aeroplan sau de la firul ierbii. Gravitaţia bursei europene de transferuri s-a răzgândit, cu o nerăbdare rebelă şi o forţă de muson. După câteva luni de peţit istovitor, oferte smintite şi lobby fastuos, toate cele 4 mari cluburi engleze (Manchester, Liverpool, Chelsea, Arsenal) au adunat o colecţie de refuzuri. Nimeni nu mai vrea să joace în Anglia.
Kaka, Ronaldo şi Benzema s-au întors cu spatele la Atlantic şi au descoperit că vorbesc fluent spaniola. Lucio nu ştie unde vrea să joace mai departe, dar ştie că Manchester City e prea departe. Ribery a conversat scurt cu Chelsea (un Non! repetat prin intermediari). Până şi Felipe Melo, un aspirant brazilian care aşteaptă oferte post-Fior
