Relaţiile tensionate cu părinţii şi dorinţa lor de a se implica prea mult în viaţa copiilor deja maturi determină apropierea tinerilor de unchi sau de mătuşi, în detrimentul mamei şi al tatălui. Sursa: NorthFoto

Apropierea părinţilor de copii începe din prima zi de viaţă şi trebuie hrănită şi menţinută constant în copilărie, adolescenţă şi la maturitate. Câteva momente de “fisură” necontrolate de părinţi pot duce la îndepărtarea copiilor, care vor căuta sprijin şi înţelegere fie în rândul prietenilor de aceeaşi vârstă, fie în familie, la bunici, unchi şi mătuşi.

De obicei, se ajunge la această situaţie când mama şi tata nu pot sau nu ştiu să îşi facă timp pentru copii, nu îi ascultă, nu îi valorizează şi au pretenţii prea mari de la ei. Iar odată copilul îndepărtat, apropierea părinţilor de el, la maturitate, devine aproape imposibilă.

În aceste condiţii, copilul va ajunge să se destăinuie mătuşii când va avea o problemă în căsnicie. Nu va ezita să-i ceară sprijinul mătuşii în creşterea propriilor copii şi va ajunge să limiteze implicarea părinţilor în viaţa lui, decizie ce creează frustrări şi pentru unii, şi pentru alţii.

„Oricât de mult m-am străduit, pentru mama nu era de-ajuns”

“Mama m-a învăţat de mică să ţintesc cât mai sus, dar oricât de mult m-am străduit, pentru ea nu era de-ajuns. Nici când participam la olimpiade, nici când m-am angajat la primul loc de muncă şi nici când m-am căsătorit. Tot timpul era loc de mai bine şi avea grijă să îmi spună asta în aşa fel încât să nu mai pot să mă bucur de victoriile mele”, povesteşte Lidia, o tânără care trăieşte acum în Israel, alături de soţul şi de fetiţa ei.

Mama ei locuieşte într-un orăşel din Transilvania. Fiica şi mama se văd o dată pe an şi, spune Lidia, “îndepărtatea de ea m-a ajutat să înţeleg că pretenţiile ei mi-au creat nişte