Probabil că mulţi dintre pedelişti, ba poate chiar şi Traian Băsescu, deşi în particular au recunoscut că d-na Monica Iacob-Ridzi a cheltuit iresponsabil banul public, dacă nu şi mai rău, refuză să creadă ceea ce se întâmplă şi văd în continuare, în toată afacerea – complotul din umbră PSD-PNL, susţinut de „mogulii de presă“. Ei îşi amintesc că lucrările Comisiei parlamentare, presărate de insulte de o parte şi de alta, au semănat cu o execuţie politică; că presa, cu siguranţă, ostilă din principiu de ani buni la tot ceea ce aduce a Traian Băsescu, a linşat-o mediatic pe d-na Ridzi; dar mai ales îşi amintesc, probabil, că numeroase alte cazuri, în care banii în joc au fost cu mult mai mulţi, sau importanţa personajului politic cu mult mai mare, nu au dus la niciun rezultat concret: personajul a scăpat destul de uşor (vezi cazul Năstase), iar partidul respectiv, după unele pierderi conjuncturale, a rezistat bine. Cei din PD-L s-ar putea simţi deci frustraţi că li se cere sacrificarea ministrului Tineretului şi Sportului, când încă nu s-a dovedit nimic într-un mod imparţial şi când, în alte situaţii, fapte mai grave sau mai dubioase au fost tolerate, până la urmă, de presă şi de opinia publică.

Dacă gândesc astfel, comit – PD-L şi mai ales Traian Băsescu – o mare greşeală. Ba aş spune chiar că deja e prea târziu şi că greşeala a fost deja comisă. Iar aceasta, din cel puţin două motive. Mai întâi, acum, spre deosebire de anii trecuţi, avem criză. Iată ceva de care atât guvernul Năstase, cât şi guvernul Tăriceanu au fost lipsiţi, spre norocul lor (şi al nostru). De aceea, ceea ce se trecea la ei cu vederea nu se mai trece acum guvernului Boc, chiar dacă acesta personal este mai onest decât primul şi mai competent decât ultimul. Or, în vremuri de criză economică, cum sunt acestea, când şomajul creşte ameninţător, când veniturile oamenilor scad, când statul are d