Într-o epocă pe deplin seculară ca post-modernitatea, atitudinea pur contemplativă în faţa provocărilor lumii nu e chiar cea mai recomandată. Pentru omul atent la relevanţa creştinismului în reţeaua inextricabilă de fapte şi texte care e lumea contemporană, discursul de identificare a celuilalt se cere mereu reevaluat, corectat, nuanţat. Verbul etic sau teologic are şi acum nevoie de un ton adecvat, discernământ spiritual şi o hermeneutică potrivită. Şi acestea nu sunt uşor de găsit dacă nu se păstrează echilibrul fragil (şi necesar) între tradiţia filosofiei antice, înţelepciunea patristică şi deschiderea intelectuală pe care modernitatea o incumbă.

Ultima carte a lui Mihail Neamţu are instrumentarul complet al adecvării perspectivei creştine la social. Elegii conservatoare, apărută în seria Theologia socialis a Editurii Eikon din Cluj-Napoca (2009), cu un subtitlu relevant (Reflecţii est-europene despre religie şi societate), reprezintă o antologie a textelor publicistice ale autorului, apărute, în special, în Cotidianul şi Idei în dialog. Volumul continuă un efort impus anterior în cărţi care au confirmat, la noi, existenţa unui laicat inteligent, bine pregătit şi subtil în tratarea derapajelor axiologice ale societăţii. Şi Gramatica ortodoxiei. Tradiţia după modernitate (2007), şi Bufniţa din dărâmături. Insomnii teologice în România post-comunistă (2005, ediţia a doua, revizuită în 2008) au dovedit capacitatea autorului de a recalibra discursul ortodox la platforma mobilă a unei modernităţi agresive şi incapabile de a-şi mai găsi rădăcinile spirituale.

Cuvântul înainte al autorului pune Elegiile sale sub „exigenţa libertăţii“ şi a „dreptăţii ca virtute sufletească“: „Când agora cetăţii nu mai percepe profetismul sfinţeniei, atunci vigilenţa laică se poate dovedi un modest înlocuitor. Ea se exprimă, foarte impur, în activitatea presei libere şi nea