Originară din Italia, granita a devenit de-a lungul secolelor unul dintre cele mai savuroase deserturi de pe Bătrânul Continent.

Pentru sicilieni, granita, deliciosul desert semiîngheţat care ne încântă papilele gustative în fiecare vară, este un adevărat motiv de mândrie naţională. În secolul al XVII-lea, ei au fost primii care au avut ocazia să savureze ceea ce în acea vreme se numea „apă îngheţată“. Alţi cercetători consideră însă că, de fapt, Marco Polo ar fi fost cel care a adus la Veneţia „băutura de gheaţă“ tocmai din China, cu 400 de ani mai devreme, în secolul al XIII-lea, iar meritul descoperirii granitei le-ar aparţine de fapt asiaticilor. Această ipoteză nu este însă pe placul orgolioşilor sicilieni, care susţin că „băutura de gheaţă“ este o invenţie locală, la care nimeni nu are dreptul să atenteze. Pe vremuri, în familiile siciliene, zăpada de pe Etna era păstrată în recipiente speciale, depozitate în locuri răcoroase. Ulterior, aceasta era folosită pentru pregătirea sorbetelor şi a îngheţatei, extrem de populare în zilele toride de vară.

O plăcere cu iz de gheaţă

Granita este un desert semiîngheţat, preparat din zahăr, apă, fructe şi diferite condimente aromate. Printre cele mai populare sortimente se numără granita cu aromă de portocale, lămâie, mandarine, ananas, afine, căpşune, zmeură, migdale, mentă, dar şi cafea, special pentru cei care au nevoie de mai multă energie. În plus, la petrecerile rafinate din Sicilia se poate servi oricând o granita cu aromă de şampanie.

În ciuda faptului că mulţi sunt tentaţi să creadă că delicioasa băutură cu iz de zăpadă este un simplu desert răcoros, în Sicilia, granita ocupă un loc special. Ea poate fi servită atât între feluri de mâncare, cât şi la începutul mesei, în loc de aperitiv, atunci când este preparată din castraveţi, chilli sau chiar hrean. În plus, granita se poa