Adevărul de Seară începe o serie de articole despre sistemul medical clujean. Mii de oameni ce ajung la Cluj-Napoca cu rude bolnave sunt nevoiţi să îşi caute chirii ieftine. În zona spitalelor, tot mai mulţi proprietari îşi pun la dispoziţie casele pentru ei. Îi vezi dezorientaţi, cu faţa trasă de necaz, purtând plase de rafie încărcate după ei. Mulţi înnoptează şifonaţi şi chirciţi pe bancheta din spate a maşinii, ori pe un scaun din sala de aşteptare a spitalelor. Alţii sunt îndrumaţi de câte un portar să-şi ia o cazare ieftină: „Încercaţi aici, mai sus, la Capelă. Dacă nu găsiţi, poate mai are vreun loc doamna Viorica”, te întâmpină vocea unei asistente de la Institutul Oncologic „Ion Chiricuţă” din Cluj-Napoca.

Turismul medical începe, pentru aparţinătorii bolnavilor, de la uşa spitalului, şi se termină într-o cameră de câţiva metri pătraţi, pe care o împart cu încă cineva, un duş la comun şi gândurile reci şi negre ce te duc la cel drag şi bolnav. Pentru gazdele ce-şi închiriază casa este un venit în plus, dar şi o mână de ajutor întinsă oamenilor veniţi de la sute de kilometri într-un oraş străin.

Colege de cameră

Viorica Hulban şi Laura Pop împart aceeaşi cameră de mai bine de o săptămână. Prima este veterană, stă la doamna Brânduşa, gazda lor de vizavi de Oncologie, de o lună. Pentru 25 de şedinţe de raze, sătmăreanca e nevoită să stea cu chirie, pentru că spitalul nu are paturi destule. Dramele femeilor se întâlnesc în camera de la demisolul casei cu ferestre verzi, cu aşternut apretat, ca la hotel. „E chiar mai bine. Am fost prima dată pe stradă mai jos, la hotelul lui Funar.

Când am auzit preţul, 290 de lei, m-am speriat şi am fugit. De unde atâţia bani?”, spune Laura Pop, ce a venit dintr-un sat din Sălaj cu soţul ei, operat la Neurochirurgie. Cu ochii în lacrimi, femeia povesteşte de naveta pe car