» In localitatea Greoni, din judetul Caras-Severin, are loc, an de an, o intalnire de suflet a celor care in urma cu multi ani, pe timp de noapte, au fost ridicati din paturi cu pistolul la ceafa, iar apoi dusi cu forta de la casele lor tocmai in pamanturile intelenite ale Baraganului.
» Pentru multi dintre oameni, intalnirea este ca o purificare dupa revenirea din exil dupa 58 de ani.
In anul 1951, 71 de oameni din Greoni au fost dusi cu trenurile de vite in sudul tarii, ca sa ridice si acolo minunile de gospodarii pe care le aveau acasa ,,paurii" de vita veche. "Paur" este un cuvant ce desemna un banatean care, in dragostea lui netarmurita pentru ogorul sau, asa cum spunea un batran, "calca cu grija pamantul, ca sa nu-l supere".
Securitatea si trepadusii comunisti au patruns in casele oamenilor in toi de noapte sau in zori, cand taranul obosit dupa o zi de munca pe camp se odihneste. Comunistii le-au citit o condamnare emisa de un asa-zis tribunal, dupa care le-au permis sa isi ia doar caii, ceva unelte si o boccea cu haine. In convoi, paziti cu pustile incarcate, barbati, femei si copii au fost dusi la gara, urcati in bou-vagon si expediati in Baragan, pentru "vina" de a fi fost sateni instariti.
Dan Iosif, unul dintre deportatii de odinioara, spune ca ,,pe cer s-a aratat, cu vreo doua zile inainte, Luna noua, cu o stea stralucitoare in coltul de jos. Ne uitam tot satul si ne minunam ca ce o fi? Ce ne mai astepta? Ca asta este un semn, nu se poate sa fie Luna asa! Nimeni nu isi aminteste sa mai fi fost asa! si s-a adeverit semnul". Au ramas acasa doar batranii de peste 70 de ani. Multe case au ramas goale si Primaria le-au dat celor veniti de prin tara, din Moldova sau Dobrogea.
Paorii au fost stramutati din casele lor, din satele bogate ale Vaii Carasului, intr-un loc unde nu existau nici macar tufe de maracini,
