Autorităţile de la metrou nu ştiu, de peste zece ani, cine le desenează vagoanele. Paza la metrou costă lunar în jur de 220.000 de euro, dar identitatea grafferilor a rămas necunoscută.

Pentru unii dintre noi, graffiti înseamnă artă, însă nu acelaşi lucru reprezintă pentru Metrorex.

Potrivit lui Richard Ghincioiu, şef pază metrou, la Scorseze Security International, firma care se ocupă de securitatea trenurilor noi şi a staţiilor Metrorex, grafferii nu sunt nişte tineri care vor doar să se distreze, ci nişte indivizi periculoşi, plătiţi de oameni de afaceri străini pentru a desena.

Şeful pazei de la metrou spune că „artiştii” sunt băieţi între 16 şi 25 de ani, adesea străini, care vin în grupuri de 12-18 persoane având călăuze înarmate cu lanţuri.

“Sunt foarte periculoşi, atentează la siguranţa cetăţeanului. De unde ştiu că nu vin să pună o bombă?“, se întreabă Ghincioiu.

Constantin Ionescu, director de infrastructură la Metrorex, spune însă că acestea sunt exagerări şi că grafferii vor doar să se amuze.

Serviciul de Poliţie Metrorex a confirmat opinia directorului, un reprezentant al instituţiei declarând că grafferii vor doar să-şi vadă semnătura la metrou.

“În perioada în care desenam eu, n-am auzit să se vină cu lanţuri, dar nu cred că este adevărat”, afirmă Cage, un tânăr graffer de 25 de ani care s-a apucat de graffiti în 1999. A renunţat la metrou în 2005.

“Este prea riscant să mă mai aventurez la metrou, nu atât pentru mine, cât pentru oamenii din jurul meu. Acum prefer locuri retrase, cu pereţi abandonaţi. Niciodată nu mi-a fugit gândul de la metrouri sau trenuri, dar trebuie să mă abţin”, afirmă grafferul.

Conform Poliţiei Metrorex, primele desene de tip graffiti pe vagoanele de metrou au apărut în 1995, iar cele mai frecvente erau între Republica şi Dristor 2.

“Uneori desenau şi pa