Traian Basescu a intrat intr-o zona a societatii unde pute de cand a descoperit presa ca tara are bani de lustruit imagine, dar despre care se vorbeste din varful buzelor. E secretul lui Polichinelle, danseaza toti din gene si stiu despre ce.
A ne preface ca intre banul public si mass-media exista o legatura unde lucrurile se pun in miscare numai dupa criterii ca audienta si onorabilitatea ar denota ipocrizie, iar in secunda doi n-am mai avea dreptul sa o incriminam la politicieni, daca am avea o urma de obraz.
Presedintele a devoalat un secret cunoscut de toata suflarea in timp ce o pleznea pe Monica Iacob Ridzi, si cine poate face demonstratia ca a sacrificat un pion drag, deoarece asa e caracterul domniei sale cand interesul o impune, si n-a maturat-o pentru ca nu suporta criza morala invocata in discurs?
A dezlegat capacele tuburilor de la submarine si a lasat rachetele sa zburde cu un azimut: decredibilizarea presei, care n-a avut tihna de cand a prins osciorul la molfait. Clasic, ca-n procesele americane: il pulverizezi pe martor, ca sa creada juratii ca fabuleaza.
Azi si maine, seful statului se afla in Cehia, iar in patrie, analistii tv vor incerca sa afle ce-o fi vrut sa spuna. Nici nu mai conteaza, stie toata lumea.
Ceea ce nu cunoaste, dar trebuie sa afle, daca nu cumva in Romania, oricine poate face o acuzatie fara sa aduca dovezi, este proba. Si nu deoarece punem sub semnul intrebarii lucididatea presedintelui. Ci pentru ca, daca societatea este atat de putreda precum spune, trebuie arsa din temelii, ca sa creasca alti politicieni si alti moguli, mai maicute, mai calugari.
Cum in razboi sunt angajate forte atat de energice incat ar putea alimenta jumatate de tara, si probabil ca inca n-am vazut nimic, nimeni nu mai are nimic de pierdut. Decat totul. Si un singur pas gresit va atrage
