În 1989, doamna Ildiko Sorenson locuia în Cluj Napoca, dar, pe la sfârşitul verii, a reuşit să se refugieze în Statele Unite. În bagaje – strictul necesar: haine, lucruri personale, dar şi câteva suveniruri care să-i amintească de România. Un obiect cu totul şi cu totul special pentru ea a fost caietul personal de reţete ungureşti (reţete pe care le-a adunat ani în şir de la rude, prieteni ori de peste tot pe unde a mâncat ceva deosebit).

Aşa că acesta şi-a găsit un loc aparte în valiză. A vrut să ia cu ea bogăţia de gusturi şi arome de care s-a bucurat mulţi ani în propria bucătărie, pentru că a încercat mereu combinaţii interesante, chiar şi cu puţinele ingrediente care se găseau pe piaţa românească. În Statele Unite, adeseori a gătit reţetele din acest caiet (care mai conţine, de asemenea, şi multe referinţe la preparate româneşti, fiindcă în Cluj de multe ori gospodinele nu ţineau cont de etnie, atunci când îşi "împrumutau" reţetele), mai ales că soţul ei era emigrant norvegian, iar "jocurile gastronomice" de genul "ghici în ce ţară se mănâncă asta!" erau preferate la petrecerile cu familia sau prietenii.

Astăzi s-a întors în România cu acelaşi caiet de reţete şi doreşte să ne împărtăşească din deliciile de care s-a bucurat ani în şir, împrumutându-ni-l. Despre bucătăria ungurească, Ildiko (căreia prietenii americani îi spun Alexandra) ne zice că este bogată şi diversificată, predominând specialităţile din carne de porc, de pasăre şi de vacă. "Se remarcă gulaşul care a fost adoptat şi de populaţia românească şi de alte etnii din zonă. Papricaşul este o altă specialitate, pregătit din carne de porc şi de pasăre, condimentat cu ardei iute şi boia. Mâncărurile cu specific unguresc sunt pregătite cu sosuri foarte consistente în compoziţie, în care predomină făina şi smântâna. Salatele sunt pregătite în general cu zahăr şi smântână. Friptu