Ion Burnar este un nume cu greutate în literatura română contemporană, iar notorietatea lui este dată de cele şase volume pe care le-a publicat până acum.

A fost dascăl mai bine de 30 de ani, iar prin mâna lui au trecut zeci de generaţii de tineri care, datorită lui, au urmat „calea literelor”. Este unul dintre iniţiatorii Cenaclului Scriitorilor din Maramureş şi a Festivalului Naţional al Cenaclurilor Săteşri „Vasile Lucaciu”, ce se desfăşoară încă din 1978 la Cicârlău. „Este primul festival naţional ce are loc într-o comună şi nu într-un oraş”, spune Ion Burnar.

De asemenea, el este cel mai longeviv maramureşean din cadrul Uniunii Scriitorilor din România. A lansat şase volume până acum, cinci de poezie şi unul de eseuri, iar poetul nu exclude posibilitatea de a publica gândurile ce le-a aşternut pe hârtie în ultimii ani. Primul volum a apărut în 1982 şi a „ras” toate premiile naţionale posiblie din acea perioadă. Toate cărţile pe care le-a publicat au fost premiate pe plan naţional, dar şi la târguri internaţionale. Unul dintre poeţii lui preferaţi care l-au inspirat prin non-şalanţa şi naturaleţea versurilor este şi Nichita Stănescu, pe care l-a cunoscut şi personal. „Era prietenul tuturor. Casa lui era mereu deschisă pentru oricine avea nevoie de ajutor. A fost un om cu suflet mare”, spune Burnar.

De la medic, la scriitor

Viaţa lui Ion Burnar nu a fost una presărată doar cu momente frumoase, ci şi cu clipe mai puţin plăcute. A avut parte de o copilărie frumoasă, însă prea devreme retezată. La vârsta de şase anişori, dorinţa lui a fost să devină medic uman pentru că vedea în jurul lui mulţi oameni care sufereau. Dorinţa lui a fost amplificată de boala mamei lui, diagnosticată cumplit: cancer. „Vroiam să o tratez, dar nu am mai apucat. A murit în braţele mele când aveam 12 ani. Tata era la serviciu şi am fost doar eu cu