N-am inteles niciodata daca stefan cel Mare, Constantin Brancoveanu sau Vasile Lupu au construit bisericile a caror frumusete ne incanta azi din banii personali sau din cei publici. Am impresia ca legislatia vremii era intrucatva confuza in materia respectiva. Au ramas, in acele biserici, tablourile votive ce ni-i infatiseaza pe ctitori, ca marturie a indeplinirii unei fagaduinte solemne (termenul votiv avand radacina comuna cu francezul voeu – juramant de credinta).
Ceausescu n-a construit biserici, ba dimpotriva. I-a placut insa ideea de ctitor, a golit-o de sens si s-a impopotonat cu ea, tinand mortis sa-si lege numele de edificii de proportii cat mai impresionate. N-a apucat sa-si vada efigia cioplita pe cladirea monstruoasa din Dealul Arsenalului, dar ea a ramas imprimata in mentalul colectiv, edificiul eminamente ceausist urmand sa apese orasul multa vreme de-acum incolo.
Operatiunea asumarii unor amenajari prin marcarea cu numele propriu a fost preluata in urma cu vreo zece ani de catre Basescu (pe atunci ministru al Transporturilor), cu al sau deja celebru "aici sunt banii dumneavoastra".
Ce-i drept, mesajul principal se referea acolo la evidentierea faptului ca banii colectati printr-o taxa (la vremea respectiva, impopulara) au capatat o destinatie precisa, lucru inedit pentru contribuabilul obisnuit sa-si stie banii aruncati in gaura neagra a unui buget cu finalitate confuza. Dar ideea transformarii unor investitii facute din bani publici intr-un beneficiu personal de imagine a prins. Mai ales in preajma campaniilor electorale, edilii au inceput sa impanzeasca orasele cu placute pe care scria "acest… (loc de joaca, scuar, semafor, cos de gunoi, orice) a fost realizat de catre Primaria…", cu indicarea precisa a prenumelui si numelui primarului ce-si apropria astfel, ciocoieste, un spatiu public. Parcuri care exista de cand lumea p
