„Nea Ghiţă, dă-mi, tată, şi mie un loz în plic că cine ştie de unde sare iepurele şi poate mă trezesc şi eu milionar!“, aşa este strigat Gheorghe Melenciuc. De când se ştie, Gheorghe Melenciuc bate în lung şi-n lat terasele de pe litoralul românesc în căutarea amatorilor de loz în plic. S-a născut într-o familie de vânzători de bilete loto, motiv pentru care, încă de când era de-o şchioapă, a prins gustul acestui gen de comerţ ambulant.
„Eram un ţânc căruia nici măcar nu-i dăduseră tuleiele când mă lua tata de mână şi plecam pe străzile oraşului Piatra Neamţ, unde mi-am petrecut mare parte din copilărie, să vindem bilete loto. Pe vremea aceea, nu existau concursurile de acum, de pe urma cărora te poţi alege cu câştiguri fabuloase. Singura posibilitate pe care o aveau vânătorii de noroc era să joace la loz în plic“, spune nea Ghiţă.
Pleca de acasă cu noaptea în cap şi se întorcea mult după căderea întunericului. La 9 - 9.30 sunt deja pe la terasele de pe plajă, cu tolba plină de bilete loto. Nu trece mult şi încep clienţii să-l strige şi să-i ceară lozuri. Nici nu îşi imaginează cum ar arăta viaţa fără alergătura de colo- colo prin mai toate staţiunile. Ajunge acasă rupt de oboseală cel mai devreme pe la 10 noaptea.
Aproape că nu îmi mai pot imagina cum ar arăta viaţa mea fără alergătura de colo, colo prin mai toate staţiunile. De venit, vin acasă, de cele mai multe ori, rupt de oboseală, cel mai devreme pe la 10 noaptea“, s-a confesat bărbatul.
Vinde lozuri de 200 de lei
Se declară mulţumit de job-ul său. „Vând binişor, de cel puţin două milioane lei zilnic. Cele mai vândute lozuri sunt cele de 1,5 lei, dar merg binişor şi lozurile de valoare mai mare, 2,5 sau 3 lei“, povesteşte nea Ghiţă.
