Scena politică autohtonă a devenit un teren minat pentru cei ce au aspiraţii mari sau au fost promovaţi pe funcţii importante fără a avea acordul şi susţinerea tuturor. 

În plină criză economică şi într-un an electoral cu miză importantă - „menţinerea" sau „ocuparea" Palatului Cotroceni pentru următorii cinci ani -, principalele formaţiuni politice îşi dau arama pe faţă.

Reprezentanţii partidelor aflate la guvernare într-un „Parteneriat pentru România" nu uită că, de fapt, sunt adversari politici. În consecinţă, aceştia îşi caută unii altora nod în papură. Disensiunile nu mai sfârşesc, iar dorinţa de a arăta românilor pe unde se „ascund" pătaţii, clientela politică a fiecărei formaţiuni şi lipsa de profesionalism a unora ce au avut şansa de a fi promovaţi în funcţii de răspundere, reprezintă principala preocupare atât a celor din PSD, cât şi a partenerilor lor din PD-L.

Iată de ce, într-o ţară democratică, în care fiecare instituţie trebuie să-şi îndeplinească menirea firesc, fără a face din asta un spectacol mediatic, electoratul este din ce în ce mai dezamăgit. Românii şi-au pierdut încrederea în clasa politică, în instituţiile statului, iar totul s-a transformat într-o lehamite generalizată.

În actualul context, liberalii speră că a venit momentul favorabil câştigării alegerilor prezidenţiale din toamnă. S-au grăbit să-şi desemneze candidatul, au lansat programul acestuia şi, în această euforie ce i-a cuprins, nu neagă posibilitatea configurării unui alt Guvern pentru perioada 2009 - 2012.

Numai că PNL a uitat că are, şi el, „dalmaţienii" săi. Dacă PSD şi PD-L au atras atenţia electoratului prin cazurile Nemirschi şi Ritzi, ale căror verdicte mai au de aşteptat, PNL şi-a asigurat o nişă prin fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, protagonist în ancheta privind acordul petrolier al companiei Sterling. Hienele din politica autohtonă nu