Profesor şi cercetător, autor al aproape 20 de cărţi şi al peste 6.000 de articole scrise în presa din ţară şi străinătate, realizator de emisiuni radio şi TV, intelectualul ieşean se numeşte „scriitor”
A fost învăţat să citească de bunica dinspre tată, când avea doar 4-5 ani, pe Biblie şi pe ziarul „Scânteia“. Prin clasa a II-a, Liviu Antonesei a ajuns şi „scriitor“ de romane, cu nemţi, partizani şi cowboys, însă numai pentru 2-3 ani, căci descoperirea diverselor jocuri şi sporturi (a practicat atletism, handbal, fotbal, scrimă, tir, box) l-au îndepărtat de scriitură. Sentimentul că este diferit de ceilalţi copii a apărut în acelaşi timp cu primele lecturi şi încercări de a scrie. Liviu Antonesei ştia încă de atunci că va deveni scriitor şi că această preocupare trebuia ţinută ascunsă de ironiile tovarăşilor de joacă.
Scriitor, politician, profesor
Revenirea la lectură s-a petrecut abia în facultate, în acest sens întâlnirea cu Biblioteca Centrală Universitară din Iaşi fiind decisivă. În scris debutează însă târziu, în 1988, cu volumul de eseuri „Semnele timpului“. Peste doi ani, cartea „Căutarea căutării“ primeşte Premiul pentru Poezie al Uniunii Scriitorilor din România.
Opera lui Liviu Antonesei va cuprinde ulterior aproape 20 de cărţi de eseuri, povestiri, poezie, peste 100 de studii de specialitate, peste 6.000 de articole, eseuri şi cronici care au apărut în presa culturală sau în cotidiene. A fost tradus în antologii din numeroase ţări. A ocupat funcţii importante la diferite reviste, de la „Opinia Studenţească“ la „Timpul“, pe care o supervizează şi în prezent.
A fost de asemenea realizator de emisiuni la radio şi TV, a făcut parte şi din lumea politică, de la disident în timpul dictaturii ceauşiste la prim-secretar de tip nou al judeţului Iaşi. După terminarea facultăţii a practicat logopedia, au urmat apo
