Ce se întâmplă astăzi în media românească nu îşi are rădăcinile doar pe Wall Street. Bucuria de a-ţi vedea colegii jurnalişti puşi în situaţii dificile din cauza crizei nu poate fi decât una tâmpă şi păguboasă. Orice veste despre concedieri, suprimări de ediţii sau reduceri salariale este proastă pentru cei care (deocamdată) nu sunt afectaţi. Înseamnă o voce mai puţin. Libertatea de expresie şi de opţiune profesională reprezintă valori fără de care jurnalismul se transformă într-un job impersonal, făcut de oameni fără faţă şi fără judecată proprie. Nu v-aş dori, dragi cititori, ca la dumneavoastră să ajungă produse media fabricate exclusiv de asemenea oameni.

Dar ceea ce se întâmplă astăzi în media românească nu îşi are rădăcinile doar pe Wall Street. Din nefericire, dezvoltarea explozivă, având la bază capitalul românesc acumulat în ultimul deceniu de creştere economică, a deschis larg, mult prea larg, porţile de intrare în profesie. Dată fiind şi înăsprirea concurenţei, salariile au fost trase în sus. Dar cu ce efecte?

Afluxul de nou-veniţi - fără a-şi fi probat temeinic vocaţia - a diluat spiritul de corp al jurnaliştilor, şi aşa aflat la cote scăzute. Superficialitatea, încălcarea normelor de etică profesională, vulgaritatea nu şi-au găsit reacţia cuvenită în interiorul profesiei. Mai rău, editori şi manageri au apăsat adeseori înspre scăderea nivelului conţinutului editorial, în ideea că asta va spori vânzările şi va îngropa concurenţa. Veleitari care să răspundă acestor cerinţe s-au găsit. Vocile de competenţă şi conştiinţă s-au văzut acoperite, tot mai agresiv, de tot felul de bufoni gălăgioşi şi proşti. Concurenţa naşte calitate, se spune. Nu şi la noi. 

Dar poate că furtuna financiară va mătura pleava şi îi va aduce pe jurnalişti, editori şi manageri cu picioarele pe pământ. Căci, dacă o presă nerentabilă este supusă