Beauceron este o rasă rar întâlnită de câini sobri şi mândri. La originea ei au fost câinii de cireadă francezi. Aceştia sunt astăzi folosiţi cu predilecţie pentru pază şi ca animale de companie. Rezervat cu străinii, Beauceron-ul este afectuos şi credincios familiei sale, conform site-ului www.aboutbeaucerons.com.

Beauceron-ul este originar din Franţa, fiind considerat un câine de cireadă. Este o rasă veche cu o istorie lungă, fiind utilizat de secole pentru a păzi şi păstori turmele de oi. Cea mai veche consemnare a unui câine similar acestuia datează din 1578. În 1863, Pierre Megnin semnala diferenţa între două tipuri principale de câini care erau folosiţi la pază şi păstorit. Aceştia erau împărţiţi într-o rasă cu blană mai lungă şi una cu blană mai scurtă. Câinele cu blană mai lungă a devenit Briard-ul (Berger de Brie), în timp ce câinele cu părul mai scurt a devenit cunoscut ca Beauceron (Berger de Beuce). Acesta din urmă a fost prezentat în prima expoziţie canină din Paris în 1863, iar în 1897 era fondat primul club de câini ciobăneşti, incluzând ambele varietăţi, respectiv Beauceron-ul şi Briard-ul. În 1889, Beauceron-ului i se recunoaştea numele oficial şi se finaliza un standard al rasei. Calmul şi abilitatea sa de a urma comenzile fără a ezita au fost pe deplin exploatate în ambele războaie mondiale. Militarii utilizau Beauceron-ii pentru expedierea mesajelor, detectarea minelor, susţinerea acţiunilor comando, găsirea răniţilor şi pentru transportarea hranei şi muniţiilor în liniile de front. Câinii îşi efectuau îndatoririle nelăsându-se influenţaţi sau speriaţi de exploziile bombelor sau de focul artileriei.

Aspect

Atleticul Beauceron dă impresia de forţă, libertate a mişcărilor şi vioiciune, fără a părea supraponderal. Din punct de vedere structural conformaţional, el este asemănător ciobănescului belgian Malinois, cu singura e