Merg des cu taxiul din Bucuresti, deci sunt la curent cu gandirea politica a taximetristilor romani. De obicei, pozitiile sunt foarte diverse, dar in ultimele zile mi-a fost dat sa vad o unanimitate interesanta: daca sunt la radio stiri despre grevele spontane din magistratura, atunci urmeaza invariabil un potop de injuraturi dinspre omul de la volan. Registrul merge de la radicali (nu se mai satura cata spaga iau, baga-mi…) la moderati (dom’le, cand e criza tot astia cu salarii mari sunt nesimtiti!). Imi pare rau pentru magistrati, dar protestul lor nu va starni prea curand simpatie publica si pariez ca un ministru coltos care s-ar gasi sa dea afara pe capete din magistratura pentru greva ilegala ar deveni peste noapte foarte popular.
Si nici nu ar avea de ce sa starneasca simpatie in opinia publica, pentru ca episodul cu sporul de 50% pe care si-l dau judecatorii cu de la sine putere este o culme a obiceiului traditional de a crea privilegii de casta. In aceasta logica, avem categorii profesionale care sunt platite pentru ce sunt, nu pentru ceea ce fac. Iar oamenii chiar s-au obisnuit asa, nu mai percep aberatia, li se pare normal si firesc sa ia bani pentru ca exista, pentru ca ne fac favoarea de a respira acelasi aer ca noi, indiferent daca muncesc ceva sau.
Cultura sporurilor vine din aceasta traditie a mulgerii bugetului. In logica normala, cineva primeste un spor pentru ca se remarca intre colegii sai, pentru ca lucreaza intr-un anumit mediu nociv sau in anumite conditii dificile. De asta se numeste "spor", care e diferit de salariu. Bugetarii romani au intors pe dos logica normala. Sporul il iei pentru ca vii la serviciu. Acum cativa ani, s-a dat un spor procurorilor care lucrau la cazuri de coruptie. Ideea era ca e o diferenta intre a ancheta un hot de gaini si a cerceta un politician corupt.
Evident, politicianul iti poat