Atunci cand l-am cunoscut pe artistul Silviu Saftu, am avut de ales intre cele doua lucruri rare pe care le face el, amandoua oarecum sub colb de timp, pentru ca nimeni nu creste hotarat sa se faca desenator de muzeu, si nici la a fi pictor de biserici nu stiu sa se inghesuie lumea. Sunt meserii pe care nu poti sa le practici doar pentru ca ai absolvit un curs de specializare. Iti trebuie talent, chiar har. Si mai trebuie ceva : concursul intamplarii.
Oficial, desenator de muzeu
Sunt extrem de putini desenatori profilati pe obiecte de patrimoniu muzeal, si e nevoie de jocul sortii ca sa fii aproape cand un astfel de loc devine disponibil, si pentru ca pictura de biserici nu este ceva ce poti face cinci zile pe saptamana, unsprezece luni pe an, pentru ca acest moment, al pictarii unei biserici, este unic, sau aproape unic in viata ei, si vine atunci cand s-a implinit ceasul pentru asta, nu cand au nevoie cartea de munca si buzunarul unui artist.
L-am cunoscut pe Silviu Saftu la muzeu. Prima noastra discutie a fost despre lucrurile pe care le deseneaza el, acolo, ca angajat al Muzeului de Istorie a Banatului. Si totusi, afland despre cealalta parte a carierei sale, despre pictura de biserici, a fost firesc sa intreb pe care "job" al artistului sa mergem cu materialul nostru, pentru ca ambele erau deosebit de interesante. Eu as fi tras spre pictura de biserici, pentru ca mi se pare o treaba mai "palpitanta". El ar fi vrut sa vorbim mai mult despre muzeu, daca tot asta este ceea ce face cu carte de munca, acum. Pana la urma, materialul s-a scris singur, cum a vrut. Pentru ca intrebi cum a inceput totul, si tot ce faci este sa mai ajuti cu cate-o intrebare mica, pe parcurs. Iar balanta a inclinat spre... nu conteaza spre ce, important era sa fie peste tot prezent omul, cu sufletul sau, cu mana sa.
Artistul care picteaza biserici si icoane si
