Un specialist in medicina a explicat odata de ce doctorii nu sunt si farmacisti - pentru ca ar pune diagnosticul in functie de medicamentele pe care le au in stoc.
Din pacate, zidul nu este valabil si in industria financiara.
Bancile mari pun diagnostice pentru companii sau pentru state, prin departamentele de cercetare, dar fac afaceri si cu „medicamente", adica cu actiuni sau cu valute, pentru ele sau pentru clientii lor. Mai mult, si mai riscant, pariurile lor angreneaza depozitele bancare ale populatiei, care cauta doar siguranta si nu profit.
Sigur, orice produs al departamentului de cercetare al marilor banci, cum a fost cel recent al Royal Bank of Scotland (RBS) care a inclus Romania printre tari cu un anumit risc de default, este declarat ca neavand nicio legatura cu celelalte departamente ale bancii.
Dar atata timp cat nu sunt entitati disctincte, cu capital diferit, ca in cazul farmacistului si al medicului, indoielile persista. Mai mult, ce credibilitate mai are o analiza emisa de catre o banca ce supravietuieste doar prin injectii de zeci de miliarde de euro de la stat, cum este cazul RBS? Daca analistii stiu atat de bine despre ce probabilitate au alte entitati - companii, state - sa intre in default, cum de nu au livrat aceasta expertiza la timp managerilor lor despre propria banca?
In doua luni, pe 15 septembrie, se face un an de cand sistemul financiar mondial a fost la un pas de colaps, dar nici Statele Unite si nici Uniunea Europeana nu au decis vreo schimbare majora in arhitectura financiara.
Desi cele mai mari banci si asiguratori ai lumii au trebuit sa fie salvati cu sute de miliarde de euro, adica munca a generatii dintr-o tara de marime medie, replica legiutorilor a fost slaba.
Vestul ezita sa umble la radacina, pentru ca, probabil, situatia a devenit atat de complexa, incat ar submina insasi pr
