Dr. Adriana Panaitescu dezvaluie suferintele pe care copilul premiant le-a indurat in tacere si pe care el i le-a istorisit in peste trei ore de discutie u povestea arata cum pot percepe copiii viata aparent normala dintr-o familie "obisnuita". "Un copil suferind, zapacit. A plins mai tot timpul", il descrie dr. Adriana Panaitescu pe copilul de 13 ani de la "Negruzzi" care si-a ucis mama cu un ciocan. Femeia omorita de propriul copil va fi inmormintata astazi, la ora 11. Trupul sau a fost depus ieri la capela Cimitirului „Eternitatea". La trei zile de la crima, sefa Departamentului de Psihiatrie Infantila de la Spitalul „Socola" a intilnit, se pare, o persoana diferita de ucigasul la care se astepta. Nu parea copilul rece, insensibil, cum s-a prezentat el in fata medicilor de la Pavilionul I Barbati la scurt timp dupa internare. „La inceput era blocat, nu ma privea, vorbea incet, abia il auzeam, insistam sa vorbeasca mai tare. Dar nu am recunoscut in el omul lipsit de emotie. Mi-a povestit peste trei ore despre copilaria lui", spune dr. Panaitescu. Baiatul i-a vorbit despre umilinte si frustrari, despre cit de prost se simtea in casa in care locuia cu familia, acolo unde dormeau cu totii intr-o singura camera si unde se spalau cu ajutorul unei caldari. Casa era in constructie de multi ani si aspectul ei parea la fel de stigmatizant pentru copilul inteligent de la „Negruzzi", pe cit era si atmosfera dinauntru, de unde numai armonia parea sa lipseasca, unde nimic nu parea sa se lege in afara tensiunii, jignirilor si furiei. Erau mai multe tipuri de furie care se acumulasera in acei pereti. Furia unui copil care locuia in conditii precare, umilit si jignit de colegii „de bani gata" de la „Negruzzi", furia unui elev care nu reusea sa comunice cu parintii nimic in afara de „ce note ai luat", „ti-ai facut temele" sau „ti-e foame". „A suferit mult din cauza jignirilor indur