Fantana ciudata
Toata viata, de cand am facut ochi, am numarat statiile de tren sau tablitele de intrare si iesire din localitati, dintre Arad si Timisoara : Sag, Vinga, Ortisoara, restul. Rare au fost opririle. Din cauza timpului, a grabei, a parascoveniilor spre care sau de care fugim tot timpul. Acum, dupa atata vreme de trecut repede-repede prin Ortisoara, a venit vremea unei opriri. Pentru a vedea care e viata aici, ce se intampla dincolo de DN 69. Si am avut ce vedea, chiar la o oprire nu tocmai lunga, intr-o zi de vara care te calca pe cap inca de dimineata si iti inchipui ca putine lucruri ar avea sansa de a se intampla in campia banateana.
Dar povestea cu soarele nu sta intru totul in picioare, atunci cand tii de o primarie si cand cei care chiar isi permit sa tina cont de soare asteapta ceva de la tine, daca tot te-au ales, si de la mecanismul, de la angrenajul care traieste avand ca punct de plecare acest magic loc dintr-o comuna : Primaria.
Asa ca, precum oameni nestiutori, chiar daca am trecut de nenumarate ori prin Ortisoara, batem la poarta Primariei pentru a intreba de una, de alta, chestii pe care le-am gasit pe net si au aratat interesant sau pe care le prindem aici din zbor. Si pentru ca e zi in care stim ca urmeaza o oprire in aceasta localitate, ne uitam mai bine si la ce e pe aici, iar cel mai interesant lucru este parcul de la mana dreapta, cum vii dinspre Timisoara. Sa ma scuze onorata audienta care este preocupata de tehnologie, de constructii industriale si de altele de pe linia asta, dar e mai greu sa iti sara in ochi asa ceva, cand rivalizeaza cu un parc frumos. Pentru ca parcul de aici e cu adevarat frumos si, daca nu te dai cu peste 100 pe ora (da, e intravilan, dar cati dintre soferi tin cont de treaba asta?...), poti vedea ca pe langa niste bodegi, aici ai si cateva monumente frumoase, umbrite de copaci bat
