- Social - nr. 337 / 16 Iulie, 2009 De mai bine de 30 de ani, de pe vremea cand eram unul dintre tinerii generatiei in blugi, din anii `70-'80 ai secolului trecut, iubesc "Flacara" anilor `70-'80, cartile Poetului, Cenaclul Flacara, institutia itineranta de invatamant si cultura, flacara vie, raspandind lumina spiritului, iubirii! Iubirii de Dumnezeu, de parinti, de libertate, de istorie, de arta, de cultura. Urmand entuziast "cursurile"acestei inalte scoli, noi, tinerii acelor frumosi ani am avut privilegiul de a ne instrui (fara obligativitatea invatarii "pe dinafara", fara frica de "iesit la raspuns, la tabla", fara tentatia de a "copia", ci doar cu bucuria varstei, de a sti, de a cunoaste, de a gandi, de a filtra -"procesa" prin "hard"-urile mintii si ale sufletului, lectiile de credinta, de literatura romana si universala, de istorie si demnitate nationala, de muzica etc.) cat se poate de european-mondial-universal, avand dreptul si datoria (pe care le si exercitam cu exuberanta) de a sti, de a invata despre valori, adevaratele valori, deopotriva romanesti si european-universal valabile. "Dumneavoastra, domnule Paunescu, sunteti omul providential, omul trimis de Dumnezeu, aici, pe aceasta temelie a Sfintei Constructii, in momentul cand lucrarea era imposibil de continuat, din lipsa de resurse materiale. Ati venit aici, printre noi, v-ati asumat responsabilitatea, purtarea de grija pentru ca lucrarea construirii Bisericii lui Dumnezeu pe pamant sa continue", ii spunea preotul paroh Vasile Citiriga, de la Catedrala "Invierea Domnului" din Targu-Mures, poetului_ctitor, la prima venire a sa, si a "soborului de artisti" _ Cenaclul Flacara, in 21 mai 1995, cand monumentala catedrala de azi se afla la cota 0 (placa turnata peste fundatie) in plina epoca a demolarilor fara discernamant, in care parca uitasem cu totul vocatia constructiei, noi, ca oameni, si ca Tara.