- Editorial - nr. 337 / 16 Iulie, 2009 Nu va cer sa va imaginati ca este vorba de un spectacol la vreun circ, ci va cer sa faceti un exercitiu de intoarcere in timp la unele evenimente de acum 20 de ani, cand, dupa 1989, in lunile imediat urmatoare, cel mai lovit segment al societatii romanesti a fost invatamantul. Ministri codosi, probabil la comanda unor forte ostile tarii, au incercat pe toate caile nu doar sa-l destabilizeze, ceea ce in mare parte au si reusit, ci chiar sa-l distruga, pe cat posibil. Asa au aparut idei bulversante, precum separarea elevilor in scoli pe etnii, manualele alternative, reducerea drastica a numarului de obiecte de invatamant, dar si a programelor scolare, toate generate de ideea ca invatamantul romanesc este unul necompetitiv si ca, intr-o societate a competitiilor, cum este cea europeana, in care ne-am dorit atat de mult sa ajungem, este nevoie de oameni pregatiti la nivel european-gandire corecta, de altfel. Si ne-am convins ca acest nivel "european" nu a insemnat pentru multi diriguitori ai acestui domeniu decat punerea "sacilor" in propria lor "caruta", aparitia, peste noapte, a multor institutii de invatamant superior, degradarea calitatii scolii, scaderea capacitatii disciplinare a unitatilor de invatamant, introducerea unui management scolar cat mai deficitar, pentru ca, pana la urma, stai si te intrebi daca nu cumva Europa asta unita, si care face atata caz de principiile democratiei, libertatii si egalitatii de sanse, are nevoie de mana de lucru ieftina si nescolita(!?!). Se stie prea bine ca, ani la rand, elevii romani s-au intors de la mai toate competitiile internationale cu rezultate de exceptie, prima treapta a podiumului de premiere fiind cea mai draga lor. Azi suntem in situatia sa ne bucuram daca elevii nostri obtin vreun loc pe ultima treapta a podiumului pe la vreo olimpiada scolara balcanica, si nicidecum la