Convocând marţi, 14 iulie 2009, o conferinţă de presă extraordinară, Monica Iacob-Ridzi şi-a anunţat demisia din fruntea Ministerului Tineretului şi Sportului. La nici un sfert de ceas după, Traian Băsescu a semnat decretul de revocare din funcţie şi pe cel de numire a noului titular, o doamnă numită Plăcintă. Cum era de aşteptat, demisia a iscat reacţii, comentarii şi, mai ales, dat cu părerea. Aş putea să mă pronunţ în ipostaza de jurnalist combatant şi, odată cu bla-blaul tradiţional despre ţara care trece prin criză, despre asumarea responsabilităţii, să cer continuarea anchetei pentru a se vedea unde au mers banii deturnaţi de la evenimentul „De 2 x Mai tânăr“. N-o fac. Urmărind dezvăluirile lui Cătălin Tolontan din Gazeta Sporturilor, îmi dau seama că, deşi se ştie unde au ajuns banii (la televiziuni), nimeni n-are interesul să meargă mai departe cu ancheta. Din acest punct de vedere, emisia Monicăi Iacob-Ridzi a produs suspine de uşurare în multe zone ale presei şi politicii. Dacă DNA va începe urmărirea penală rămâne de văzut în ce măsură va fi interesat în a descoperi unde au mers bani. Având în vedere interesul vital al lui Traian Băsescu de a intra în campania electorală cu mogulii de presă loviţi în bot, tare mă tem că DNA va chema în anchetă dacă nu moguli, atunci angajaţi ai mogulilor. Desigur, întrebarea pe care şi-o pune orice iscoditor al scenei noastre politice e următoarea: De ce n-a demisionat Monica Iacob Ridzi luni sau miercuri sau chiar încă din primele zile ale scandalului? Un posibil răspuns ar fi cel dat de adversarii lui Traian Băsescu. Un răspuns idiot, deoarece el îşi are rădăcinile în ura faţă de Traian Băsescu, şi nu în poziţia lucidă faţă de acesta. Acest răspuns ar fi: Abia marţi Traian Băsescu şi PD-L au reuşit s-o convingă pe Monica Iacob-Ridzi să demisioneze. E un răspuns nătâng, deoarece el pleacă de la o ipoteză care ar stârni h