Un om mic de statură din Lunca Ilvei suflă din fluier ca nimeni altul. A ales drumul cântecului, din pricina singurătăţii. În ciuda numeroaselor premii obţinute la diverse festivaluri în ţară, unul dintre cei mai mari rapsozi ai judeţului nostru nu are, până în acest moment, nimic înregistrat. Badea Mihăilă Varvari s-a născut în satul Lunca Ilvei, părinţii fiind ţărani simpli, destul de săraci. Nu a avut o viaţă uşoară, dar sufletul i-a fost mângâiat întotdeauna de instrumentele sale de suflat. S-a căsătorit cu Anuţa şi au trăit împreună 38 de ani. Anuţa l-a lăsat singur de mai bine de un deceniu. Badea Mihăilă Varvari a învins prejudecăţile şi în viaţa personală. S-a căsătorit cu o femeie care avea deja un copil, pe Alexandru. Alexandru a crescut şi a ajuns un om mare, este primarul Rodnei. Au fost opt fraţi la părinţi şi a avut o copilărie plină de neajunsuri şi cu greutăţi. Pentru a-şi ajuta familia, a început să muncească şi el. Şi acum îşi aminteşte de mama lui, care, la sfârşitul unei zile de muncă, întotdeauna doinea. „A fost un exemplu de mare însemnătate ca om“, afirmă  rapsodul. După moartea tatălui, a fost luat de un unchi al său, Oarcă Schelemente, şi dus la Poiana Cătunelelor. Acolo, badea Mihăilă şi-a petrecut şase ani din viaţă şi tot atunci unchiul l-a ajutat să deprindă taina fluierului.

Fluierul şi cătănia

Cursul vieţii i-a fost schimbat şi de anii petrecuţi în armată. „Am făcut trei ani de armată la Bârlad, artilerie grea. A fost greu, dar m-a disciplinat într-un anume fel“. Tot fluierul l-a ajutat să iasă din greutăţi şi în armată. După cătănie, a urmat un curs de calificare în Bucureşti şi apoi s-a întors pe meleagurile natale, să lucreze ca şi fochist la cazane cu aburi în Lunca Ilvei. A ştiut cât de preţioasă este munca, dar nu a renunţat la cântat.

Badea Mihăilă Varvari nu cunoaşte notele muzicale. Acurateţ