Demisia Monicăi Iacob Ridzi, act de lamentare, nu de onoare, vine târziu şi rezolvă puţin.

Nimic nou despre Domnia Sa. Rămâne cum am scris de la începutul acestei campanii sănătoase de presă curată (bine condusă de „Gazeta Sporturilor”): doamna Ridzi trebuia să plece pentru că nu o recomanda nimic pentru un serviciu public dintr-o lume normală (şi totul pentru o funcţie înaltă pe malul alunecos al Dâmboviţei).

Doamnei Ridzi nu-i lipsea niciun ingredient din reţeta succesului „made in Romania”: o slugărnicie infinită faţă de puternicii zilei, un dispreţ suveran pentru contribuabili, un insuportabil tupeu şi un apetit înfiorător de a cheltui banul public, umflând costuri cum a umflat PDL balonul de săpun al tinerilor curaţi în politică.

Singurul „argument” pe care l-a putut opune unui portret atât de defavorabil şi de evident seamănă cu apărarea unui copil râzgâiat de şcoală primară: alţii (altele) sunt şi mai răi, au cheltuit mai mult şi mai dubios. Găsim aici o developare succintă şi fundamentală a unei logici de clan nesimţit.

Acţiunile de agrement pentru tineret ale fostului minstru s-au dovedit batjocoritor de scumpe. Cumpărarea de imagine, prin ştiri televizate, e scandaloasă, cum scandaloasă este şi reacţia preşedintelui României. Traian Băsescu admite că a ştiut din 29 mai (suntem în 16 iulie!) despre „criza morală” survenită între politic şi mass-media. De ce a tăinuit preşedintele-jucător un act care deunăzi i se părea minor, iar acum i se arată, în toată splendoarea lui murdară, toxic şi periculos? Un amănunt: în „criză” a fost prinsă, ca într-un insectar otrăvit, şi mezina-candidat Elena Băsescu - EBA.

Există ceva mai grav şi mai costisitor decât sutele de mii de euro irosite în mandatul catastrofal al fostei şefe de la MTS. Monica Iacob Ridzi, cetăţeanul, are acum o problemă care se va rezol