Vara e vreme de citit, recitit şi aprofundat pe îndelete tot ce-n restul anului am scăpat, ratat, uitat sau pur şi simplu am stivuit pe raftul cu „restanţe“ al bibliotecii. Dar şi vremea cărţilor nu neapărat mai „uşoare“, cît mai antrenante, mai vii, pline de un umor mai puţin negru decît de obicei şi de o gravitate mai estompată. Cu siguranţă nu vă recomandăm Greaţa lui Sartre ori romanele lui Céline. Se găsesc, în schimb, pe piaţa de carte românească, titluri care vor asigura nevoia de adrenalină a unora, ostoind dorul după locuri exotice al altora sau oferindu-le celor care pe parcursul anului şi-au mai pierdut din simţul umorului o porţie bună de rîs. Vara e şi prilej, pretutindeni pe la revistele culturale din lume, de tras linie – ierarhizări şi topuri, sinteze, dar mai ales recomandări... de vară pentru cititorii lor. Vă propunem şi noi, în cele ce urmează, cîteva titluri de care sperăm să vă bucuraţi în vacanţă. Despre nimic şi alţi demoni Daniel Kehlmann Eu şi Kaminski Traducere de Corina Bernic Editura Humanitas Fiction, Colecţia „Raftul Denisei“, Bucureşti, 2009, 186 p. Kaminski e un pictor ratat, fost discipol al lui Matisse. „Eu“ (Sebastian Zollner) e un jurnalist cultural care vrea să-i scrie biografia „prinzînd“ exact clipa morţii lui, pentru impact. Daniel Kehlmann e un autor tînăr, care împrumută personajelor sale o autoironie irezistibilă şi un spleen (o lehamite-n toată regula) deconcertant. Personajul său, jurnalistul-biograf, e un tip ţîfnos, etern-nemulţumitul care, în vreme ce pe fereastra trenului defilează peisaje luminoase, se concentrează cu toată fiinţa asupra cheliei incipiente, a roşcatei din acelaşi compartiment, care pare să-l ignore, şi-a unui conflict cu însoţitorul de tren ce-i subminează încrederea în sine. Iar unicul leac (veritabil pharmakon – la o doză cu doar o picătură mai mare, efectul se anunţă dezastruos) e pictorul