Aţi cunoscut vreodată pe cineva care să atragă în jurul lui oamenii fără cel mai mic efort? Aţi ascultat un om care să vorbească aievea cu geniile lumii, la persoana I? Un profesor de care studenţii nu fug, ci umplu sălile până la refuz? Ei? Nu? Păcat. A existat. Era Garabet Ibrăileanu.

Literatura românească îi este profund îndatorată. Lumea românească a literelor n-a mai fost aceeaşi de când G. Ibrăileanu cu al său "Spirit Critic" a apărut parcă de nicăieri în această lume atât de specială.

CALEA MOLDOVEI

Privind drumul parcus de G. Ibrăileanu de la naştere şi până la afirmarea sa deplină, poţi observa că aproape întreaga Moldovă i-a fost şcoală. Nu degeaba poate, mai târziu, autorul şi criticul literar Ibrăileanu acredita ideea superiorităţii spiritului critic moldovenesc asupra celui muntean. La 21 mai 1871, în Târgu-Frumos se năştea Garabet Ibrăileanu, fiul lui Teodor Ibrăileanu şi al Mariei (Marcovici). Casa în care s-a născut viitorul critic şi istoric literar, eseist, pedagog, redactor literar şi romancier român are în spate o istorie interesantă. Fost han, acolo a trăit inclusiv prima femeie medic chirurg din România, Marta Trancu-Rainer. În prezent, casa a devenit şcoală generală.

De la Târgu-Frumos, Ibrăileanu a plecat la Roman, la moşia de la Poiana lui Iuraşcu. Mărturisea autorul în amintirile sale: "Aici, la Poiana lui Iuraşcu, am cunoscut întâi natura. Cea dintâi amintire de lună o am de aici. Veneam într-o seară cu mama mea şi cu alţii de la iaz spre casă. Era lună plină (...) Cel mai frumos lucru de-acolo pentru mine erau poate iazul şi moara. Şi cred că, în adevăr, era un iaz foarte frumos. O bucată era lung şi trist, singuratic. O altă bucată, cu malurile pline de verdeaţă şi de copaci. Iar moara avea ceva nemaiauzit de misterios". Acum, Poiana lui Iuraşcu s-a pierdut. La Roman, nimeni nu mai ştie să-ţi s