Cei mai multi turisti care viziteaza Franta aleg ca, atunci cand fac o pauza de la hoinareala, sa serveasca o cafea, in ideea de a gusta din deliciul unei bauturi cu specific local.

De altfel, de multe ori cafeaua este asociata cu Franta. Imaginea unui francez cu mustata neagra purtand celebra basca, band cafea si stand intr-un colt intunecat al unei cafenele este aproape la fel de inscrisa in mintea turistilor ca imaginea Turnului Eiffel, scrie Examiner.

Cu toate acestea trebuie sa stiti ca, inainte de a fi o tara a cafelei, Franta a fost o tara a ceaiului. Si nu, nu am incurcat Franta cu Marea Britanie.

Ati fi surprinsi sa stiti ca atunci cand ceaiul a ajuns in Europa primele doua tari care l-au importat au fost Olanda si Franta. Ceaiul nu ajunge in Anglia decat abia 22 de ani mai tarziu, iar obiceiul britanic al ceaiului de dupa-amiaza a venit abia in perioada victoriana.

Ceaiul ajuns in Franta in 1636, iar la inceput a fost importat in scopuri medicinale. Doctorii considerau ca ceaiul, in special cel verde, ar putea trata tot felul de boli, dar mai ales guta.

Guta era atunci considearata o boala a oamenilor din clasa superioara, pentru ca acestia au fost singurii care isi permiteau la acea vreme sa manance cantitati excesive de carne.

Chiar Lodovic la XIV-lea, cunoscut ca Regele Soare, a baut ceai pentru a se trata de guta. Situatia este oarecum absurda, deoarece el a fost un mare promotor al consumului de cafea, fiind influentat de ambasadorul turc in Franta.

Ceaiul a fost perceput ca medicament, insa ulterior a fost baut pentru aroma. Cum era destul de scump, el a fost consumat intai de catre nobilii Frantei.

Nu e de mirare, prin urmare, ca ceaiul a fost vazut ca fiind unul dintre privilegiile de care s-au bucurat bogatii in timpul Revolutiei franceze.

In