16 iulie 1989, zi de duminică în care paginile ziarelor trebuiau totuşi umplute cu ceva. Cu ce? Bineînţeles, cu informaţii legate de succesele înregistrate în activitatea economică. Dar şi cu ştiri mai "uşoare", cum ar fi, spre exemplu, cele privitoare la "Cântarea României".

Seceriş diferenţiat

Considerată a fi o ramură de bază a economiei naţionale, agricultura românească se afla, în vara anului 1989, la "ora adevărului": campaniile de seceriş ale culturilor de păioase.

Rapoartele oficiale vorbeau despre obţinerea unor producţii record, de opt-zece tone la hectarul de teren. Dar, dacă ar fi anunţat doar succese pe toată linia, raportările ar fi devenit de-a dreptul plicticoase. Aşa că, fie chiar şi numai pentru "culoarea locală", uneori se vorbea şi despre anumite dificultăţi care, odată depăşite, ridicau valoarea victoriilor. La mijlocul lunii iulie 1989, autorităţile locale din Judeţul Satu Mare au anunţat că "în unităţile agricole socialiste s-a declanşat secerişul grâului, pe cele 58.875 de hectare ocupate cu această cultură".

Şi chiar de la începutul campaniei, s-a anunţat oficial că "Lucrările sunt foarte avansate la unităţile din consiliile agroindustriale Odoreu, Sanislău, Tăşnad şi Ardud. Unităţi de două ori fruntaşe: ele au fost şi primele care şi-au îndeplinit obligaţiile privitoare la livrarea grâului la fondul de stat". Dar aceste succese au presupus şi luarea unor măsuri deosebite, ieşite din tiparele rutinei de zi cu zi. O asemenea măsură a fost scoaterea specialiştilor din birouri şi trimiterea lor pe ogoare. Asta pentru că "Prezenţa specialiştilor pe câmp, la seceriş, este în aceste zile hotărâtoare. Cu atât mai mult cu cât funcţionarea defectuoasă a combinelor a dus la înregistrarea pierderii unor anumite cantităţi de boabe. Situaţie care a determinat acordarea unei atenţii deosebite la reglarea şi utili