Traian Basescu dovedeste ca poate urca de la do minor la do major cu eleganta sunetelor scoase de un pian aruncat pe scari.
O chestiune minora astazi devine maine in mintea presedintelui cea mai importanta problema morala pe care a trait-o politica romaneasca de la Revolutie incoace. Dincolo de asta, nu prea mai e nimic de spus.
Toate ziarele, toti analistii si comentatorii impreuna cu cei mai fini jurnalisti au sarit la gatul presedintelui. Presa in general a vuit dupa discursul sefului statului si s-a intrecut in analize care mai de care mai profunde pe baza spuselor lui Traian Basescu.
Cu totii au infierat discursul sau. S-a spus ca reprezinta o amenintare la adresa democratiei, ca a decapitat-o pe Ridzi, ca si-a deconspirat propria fiica (pe care de altfel a salvat-o certificatul de nastere), intr-un cuvant, ca el este raul cel mai mare din politica noastra.
Poate ca asa si este. Poate ca Traian Basescu este un demagog fara pereche, poate ca el insusi este o amenintare la adresa democratiei. Dar sa facem un pas, de cealalta parte a scenei, si sa privim din perspectiva celor multi carora li s-a adresat mesajul. Acestora de altfel li se adreseaza de fiecare data Traian Basescu.
"Ana Pauker si cu Dej au bagat spaima in burghezi"
In ciuda faptului ca a vorbit despre presa si jurnalisti, Basescu nu li s-a adresat acestora niciodata cu adevarat. El ii vizeaza mereu pe cei care ne citesc, ne urmaresc sau ne comenteaza. Discursul presedintelui i-a vizat exact pe cei care il cred, care nu se intreaba daca este sau nu adevarat ce spune, care nu vad nimic in neregula dincolo de cuvintele patetice si tonul induiosator al lui Traian Basescu.
Pentru adevaratii sai receptori, mesajul lui Basescu a fost unul perfect.
Discursul presedintelui a lovit acolo unde trebuia, a fost clar, fara
