După ce am publicat un interviu cu generalul de aviaţie Dobran, care a fost identificat după 60 de ani de americanul pe care-l doborâse, am primit pe forum un mesaj interesant. Domnul Miron Blendea, rezident în SUA, ne-a dat de veste că tatăl său, născut în 1915, a protejat un evreu în timpul războiului şi ar vrea să aibă veşti despre ce s-a întâmplat ulterior cu el. Am pornit spre satul Teliu din judeţul Braşov, unde stă veteranul Blendea-senior. Am găsit un om cu o poveste de viaţă fantastică. O publicăm şi în speranţa că ar putea afla, la 94 de ani, ceva despre tânărul evreu din 1941.
Jurnalul Naţional: Încep cu subiectul pentru care m-aţi chemat... Care e povestea cu tânărul evreu despre care aţi vrea să aflaţi ce a păţit?
Moise Blendea: Eu am făcut tot războiul. Eram soldat-fruntaş sanitar în 1941, când am plecat în Basarabia, când a zis Antonescu să trecem Prutul. Era, cred, sfârşitul lunii iulie, unitatea mea ajunsese undeva lângă Dubăsari, ne făcusem acolo nişte bordeie provizorii. Auzisem că şi ai noştri, şi nemţii lichidează evrei unde-i prind, pe motiv că sunt comunişti. A apărut un băiet tare spăriat lângă bordeiul meu, în zdrenţe. Avea cam 17-18 ani şi vorbea bine româneşte, cu accent de basarabean. Mi-o zâs că lângă Tiraspol îi duc pe unii evrei să-i puşte şi îi pun înainte să-şi săpe gropile. Noaptea el fugise pe întuneric şi ajunsese unde era unitatea mea în trecere. Mi-o fost milă, eram cu frica lui Dumnezeu. I-am dat din mâncarea mea şi l-am culcat noaptea la mine-n bordei. O umplut totul de păduchi şi raniţa o fost plină. Colegii mei de la ambulanţă s-or spăriat, îmi ziceau "dacă te prinde Aldea te-mpuşcă", că aveam un maior tare al dracului. De dimineaţă băiatul o plecat, voia să treacă Nistrul. Ştiu că îi tare greu de aflat, dar poate prin intermediul dumneavoastră îmi dă cineva de veste ce s-o ales de el. Era mai tână
